Portul care trebuia să lege Moldova de UE, prins în birocrație și lipsă de investiții

04 Ian. 2026, 08:31
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
04 Ian. 2026, 08:31 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Republica Moldova are un singur port inclus în extinderea indicativă a TEN-T – Complexul Portuar Giurgiulești, însă nivelul de conformare la standardele europene pentru transport maritim și fluvial rămâne scăzut, arată datele din raportul observatorilor TEN-T.

Complexul Portuar Giurgiulești este format din două entități distincte. Portul Internațional Liber Giurgiulești, amplasat pe sectorul maritim al Dunării și parțial pe râul Prut, este accesibil navelor maritime și fluviale cu pescaj între 4,5 și 7,5 metri, în funcție de dana utilizată. Acesta dispune de terminale specializate pentru produse petroliere, cereale, ulei vegetal, mărfuri lichide vrac, marfă generală, containere și operațiuni Ro-Ro. Terminalul petrolier include o dană proprie, un parc de rezervoare cu o capacitate de 63.600 metri cubi, precum și facilități pentru transbordarea etanolului, vinului și îngrășămintelor. De asemenea, portul are un terminal feroviar cu ecartament mixt pentru lichide vrac și containere și un cheu multifuncțional pentru trafic maritim și fluvial.

A doua componentă este Portul de Pasageri și Mărfuri Giurgiulești, administrat de stat și amplasat pe râul Prut. Acesta include un terminal de pasageri și o facilitate pentru containere, fiind accesibil navelor maritime și fluviale cu un pescaj maxim de 4,5 metri. Deși contribuie la conectivitatea Moldovei prin Dunăre, portul de stat este limitat din punct de vedere intermodal, având doar acces rutier, fără legătură feroviară directă.

Raportul arată că Portul Internațional Liber Giurgiulești beneficiază de conexiuni rutiere și feroviare, în timp ce portul de stat se bazează exclusiv pe drumuri. Autoritățile intenționează să lanseze, în următorii ani, un studiu de fezabilitate pentru conectarea portului de stat la rețeaua feroviară națională, ceea ce ar putea îmbunătăți semnificativ eficiența operațiunilor de marfă.

Ambele terminale dispun de conexiuni fluviale interne, Portul Internațional Liber fiind situat pe malul stâng al Dunării, iar portul de stat având acces atât la Dunăre, cât și la Prut. În ceea ce privește facilitățile de recepție a deșeurilor provenite de la nave, acestea sunt disponibile doar parțial, iar autoritățile au depus o solicitare de finanțare la bugetul de stat pentru extinderea capacităților.

Un capitol sensibil îl reprezintă lipsa totală a infrastructurii pentru combustibili alternativi. Nici Portul Internațional Liber, nici portul de stat nu dispun de facilități pentru LNG, hidrogen, energie electrică de la țărm sau biocombustibili. Această carență limitează capacitatea portului de a deservi nave ecologice și contravine obiectivelor Pactului Verde European și cerințelor TEN-T privind sustenabilitatea. Dezvoltarea infrastructurii pentru combustibili alternativi a fost inclusă ca prioritate în Planul de Acțiune al Comunității Transporturilor pentru transportul naval și multimodal 2025–2027.

Deși Complexul Portuar Giurgiulești oferă, în practică, conexiuni multimodale între transportul fluvial, rutier și feroviar prin Portul Internațional Liber, nu există un terminal multimodal dedicat, care să integreze complet aceste moduri și să permită transferul rapid și eficient al mărfurilor.

La capitolul digitalizare și sisteme telematice, situația rămâne incipientă. Utilizarea VTMIS este doar parțială, iar European Maritime Safety Agency desfășoară în prezent studii de fezabilitate pentru implementarea completă a acestui sistem și pentru crearea unui Maritime Single Window național. De asemenea, SafeSeaNet nu este încă integrat în operațiunile portului, iar Republica Moldova nu dispune de un River Information System (RIS) funcțional, deși Dunărea face parte din rețeaua TEN-T de căi navigabile interioare.

Raportul concluzionează că Republica Moldova nu a înregistrat progrese vizibile în îndeplinirea indicatorilor TEN-T pentru transportul maritim și fluvial.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

23 Oct. 2026, 10:14
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
23 Oct. 2026, 10:14 // Actual //  Grîu Tatiana

Căldura care se pierde în urma activității fabricilor ar putea ajunge în caloriferele locuințelor racordate la încălzirea centralizată. Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a propus un regulament care stabilește cum vor putea furnizorii să cumpere căldură de la producători independenți. Condiția principală este ca aceste achiziții să nu mărească tariful plătit de consumatori.

Proiectul, aflat în consultări publice, se referă și la căldura produsă din surse regenerabile, precum biomasa, biogazul sau energia solară, dar și din arderea deșeurilor în instalații autorizate. Sunt vizate inclusiv instalațiile care produc simultan electricitate și căldură, folosind eficient combustibilul.

Ideea este ca sistemele de termoficare să poată folosi mai multe surse locale de energie, inclusiv căldura care există deja, dar care acum este eliminată în aer sau în apă. O întreprindere care dispune de o astfel de resursă ar putea să o vândă pentru încălzirea clădirilor, dacă îndeplinește condițiile tehnice și economice prevăzute de regulament.

Pentru oamenii racordați la încălzirea centralizată, proiectul stabilește o garanție: furnizorul nu va putea cumpăra căldură dacă această decizie ar duce la facturi mai mari sau ar pune în pericol alimentarea.

„Achiziția nu conduce la creșterea tarifului pentru energia termică livrată consumatorilor și nu afectează siguranța și continuitatea alimentării cu energie termică”, se arată în proiect.

La compararea ofertelor vor fi luate în calcul și cheltuielile necesare pentru aducerea căldurii în rețea. Prioritate va avea oferta cu prețul cel mai mic. Dacă prețurile sunt egale, prima va fi cumpărată căldura recuperată de la întreprinderile industriale.

Producătorul independent va suporta integral costurile de conectare și cheltuielile suplimentare pe care le presupune preluarea căldurii sale în sistem, inclusiv cele pentru măsurare și adaptarea instalațiilor.

Pentru ca investitorii să știe unde pot dezvolta asemenea proiecte, întreprinderile termoenergetice vor publica anual, până la 25 martie, o hartă sau o listă a zonelor în care pot fi conectate noi surse. Cererile pentru avizul de racordare vor trebui examinate în cel mult 15 zile, iar refuzurile vor trebui explicate. Cei care consideră că au fost refuzați nejustificat se vor putea adresa ANRE sau instanței.

În cazul căldurii obținute din arderea deșeurilor, vor fi acceptate doar instalațiile autorizate, care respectă normele de mediu. Noile reguli nu vor înlocui verificările privind poluarea.