Nebunie pe piața petrolului! Transportul unui singur tanc a ajuns să coste 77 de milioane de dolari

Costul transportului maritim al petrolului a atins un nivel record, pe fondul perturbărilor provocate de conflictul din Orientul Mijlociu. Închirierea unui supertanc petrolier pentru transportul țițeiului din Statele Unite către Asia a ajuns la 77 de milioane de dolari, față de o medie de numai 9,2 milioane de dolari în 2025, ceea ce reprezintă o scumpire de peste opt ori.

Potrivit datelor Bursei Baltice de la Londra, publicate pe 7 octombrie, tarifele de transport pentru petrolierele de mare capacitate au urcat la maxime istorice, generând costuri suplimentare uriașe pentru comercianții de petrol și pentru întregul lanț global de aprovizionare cu produse petroliere.

În condițiile în care cotațiile internaționale ale petrolului se mențin în jurul pragului de 100 de dolari pe baril, transportul maritim a devenit o componentă tot mai importantă a prețului final. Pentru un supertanc care transportă aproximativ două milioane de barili, un tarif de 77 de milioane de dolari înseamnă cheltuieli suplimentare de 38,5 dolari pentru fiecare baril transportat.

Astfel, dacă petrolul este evaluat la aproximativ 100 de dolari pe baril la punctul de export, costul acestuia, inclusiv transportul, poate ajunge la circa 138,5 dolari pe baril, fără a lua în calcul asigurările, taxele portuare și alte cheltuieli.

Comparativ cu media anului trecut, când transportul costa aproximativ 4,6 dolari pe baril, cheltuielile de livrare au crescut cu aproape 34 de dolari pentru fiecare baril.

Situația pune presiune asupra exportatorilor, care sunt nevoiți să accepte reduceri de preț pentru a-și putea comercializa petrolul. Fenomenul este deja observat pe unele piețe, inclusiv în Africa de Vest, unde vânzătorii trebuie să ofere discounturi pentru a compensa costurile exorbitante ale transportului.

Principala cauză a exploziei tarifelor este conflictul militar din Iran, care a perturbat grav rutele tradiționale de export al petrolului din Orientul Mijlociu. Operațiunile militare au determinat modificarea traseelor maritime, prelungirea duratei călătoriilor și creșterea cererii pentru navele disponibile.

Deși volumele de petrol exportate din regiune au început să se redreseze în ultimele săptămâni, piața transportului maritim continuă să funcționeze în condiții dificile. Petrolierele petrec mai mult timp pe mare, ceea ce reduce disponibilitatea efectivă a flotei mondiale și împinge tarifele la niveluri fără precedent.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Prețul petrolului continuă să se mențină peste pragul de 100 de dolari pe baril, cu aproximativ 40% mai mult decât înaintea izbucnirii conflictului dintre Statele Unite și Iran, deși livrările de țiței din Orientul Mijlociu au revenit aproape la nivelurile de dinaintea războiului. Potrivit unei analize Bloomberg, cinci factori împiedică ieftinirea petrolului și mențin presiunea asupra economiei mondiale, alimentând inflația și scumpirea carburanților.

Nici măcar anunțul statelor G7 și al partenerilor acestora privind eliberarea a până la 100 de milioane de barili de petrol și motorină din rezervele strategice nu a reușit să tempereze cotațiile. Piața rămâne dominată de incertitudine, în condițiile în care războiul a afectat nu doar producția, ci și transportul, rafinarea și stocurile mondiale de petrol.

Primul factor este teama de o nouă escaladare militară. Statele Unite și Iranul continuă să aibă poziții divergente privind încheierea conflictului, iar Washingtonul trimite noi forțe militare și un portavion suplimentar în Golful Persic. În același timp, Iranul încearcă să controleze circulația navelor prin Strâmtoarea Ormuz, pe unde, înainte de război, tranzita aproximativ 20% din petrolul mondial. Situația este complicată și de rebelii houthi din Yemen, care au anunțat o blocadă a transportului maritim saudit prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb.

Al doilea motiv îl reprezintă explozia costurilor de transport. Chiar dacă petrolul a început să circule din nou prin principalele rute maritime, transportatorii sunt nevoiți să utilizeze trasee alternative și operațiuni suplimentare de transfer al încărcăturilor între nave. Tarifele pentru petrolierele care transportă țiței din Golful Persic spre China au depășit nivelul record de 1,2 milioane de dolari pe zi, costuri care ajung să fie suportate de consumatorii finali.

Al treilea factor este epuizarea rezervelor mondiale. Potrivit companiei de consultanță Energy Aspects, stocurile globale de petrol au coborât la aproximativ 4,3 miliarde de barili, cel mai redus nivel din ultimii cinci ani. Comparativ cu luna martie, acestea s-au diminuat cu peste 400 de milioane de barili. În paralel, cererea mondială și-a revenit și a ajuns la aproximativ 104,8 milioane de barili pe zi, cu 6,5 milioane de barili mai mult decât minimul înregistrat în luna mai.

A patra problemă este criza produselor petroliere rafinate, în special a motorinei. Deși fluxurile de țiței din Orientul Mijlociu se redresează, exporturile de combustibili din două dintre cele mai importante centre de rafinare ale lumii, Orientul Mijlociu și Rusia, rămân limitate. Rafinăriile din alte regiuni funcționează aproape de capacitatea maximă pentru a acoperi deficitul și sunt dispuse să plătească prețuri ridicate pentru a-și asigura materia primă. Această situație sporește inclusiv riscul unor opriri neplanificate provocate de suprasolicitarea instalațiilor.

Al cincilea factor este utilizarea petrolului ca instrument de protecție împotriva inflației. În condițiile în care băncile centrale avertizează că scumpirea energiei ar putea determina noi majorări ale dobânzilor, investitorii se orientează către piața petrolului pentru a se proteja de deprecierea puterii de cumpărare. Această cerere financiară suplimentară contribuie la menținerea cotațiilor ridicate, chiar dacă nu este legată direct de consumul fizic de petrol.

„Am pierdut livrări, am redus stocurile și am perturbat capacitatea de a transforma petrolul în produse precum motorina. Reluarea fluxurilor de țiței nu rezolvă instantaneu niciuna dintre aceste probleme”, a explicat Haris Khurshid, director de investiții la Karobaar Capital LP din Chicago, citat de Bloomberg.

Analiștii avertizează că revenirea volumelor exportate nu înseamnă și normalizarea pieței. Atât timp cât transportul petrolului rămâne riscant și costisitor, iar rezervele mondiale sunt la niveluri reduse, prețurile ar putea continua să se mențină ridicate.

Pentru Republica Moldova, dependentă de importurile de produse petroliere, persistența cotațiilor ridicate reprezintă un risc suplimentar pentru prețurile carburanților, costurile transportului și cheltuielile agricultorilor, cu posibile efecte asupra inflației.

Sursa: Bloomberg, 7 octombrie 2026.