Dunărea seacă, banii se evaporă! Moldova a pierdut aproape 400 de milioane de lei din exporturile de răsărită

Exporturile de răsărită din Republica Moldova au adus încasări de 1,53 miliarde de lei în perioada iulie–octombrie 2026, cu aproape 390 de milioane de lei mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut. Deși prețul mediu de export a crescut cu 4,7%, fermierii și exportatorii câștigă mai puțin din cauza costurilor logistice, care au ajuns să consume până la 20% din valoarea mărfii, potrivit analizei realizate de economistul Iurie Rija.

În opinia acestuia, în cele patru luni, Republica Moldova a exportat 134,1 mii de tone de răsărită, cu 24% mai puțin decât în perioada similară din 2025, când livrările au atins aproape 176 de mii de tone. Cu toate acestea, volumul actual rămâne superior rezultatelor înregistrate în oricare dintre sezoanele 2021–2024.

Prețul mediu de export a urcat de la 10,89 lei/kg anul trecut la 11,40 lei/kg în 2026. Creșterea este însă înșelătoare, întrucât prețul include și cheltuielile de transport, care s-au majorat puternic pe fondul problemelor de navigație pe Dunăre.

Dacă în sezonul precedent logistica reprezenta între 7% și 10% din valoarea exporturilor, în prezent această pondere ajunge la aproximativ 20%. Astfel, potrivit calculelor lui Rija, prețul net, după excluderea transportului, este cu 7–10% mai mic decât anul trecut.

Cea mai activă lună a fost octombrie, când au fost exportate 73,6 mii de tone de răsărită, în valoare de 809 milioane de lei. Prețul mediu s-a situat la 10,99 lei/kg, aproape identic cu nivelul din octombrie 2025, de 10,90 lei/kg. În condițiile dublării costurilor logistice, acest lucru înseamnă încasări nete mai mici pentru participanții la lanțul de export.

Analiza arată că România și Turcia rămân principalele piețe de desfacere pentru răsărita moldovenească, concentrând împreună aproape 88% din cantitățile exportate. România a devenit principalul cumpărător, cu 65,1 mii de tone, reprezentând aproape jumătate din total, la un preț mediu de 10,30 lei/kg. Turcia a coborât pe poziția secundă, cu 52,6 mii de tone și un preț mediu de 10,92 lei/kg.

Reducerea achizițiilor turcești este explicată de Iurie Rija prin mai mulți factori, inclusiv creșterea producției interne. Potrivit estimărilor USDA citate de economist, recolta Turciei ar putea ajunge în 2026 la 1,55–1,8 milioane de tone, comparativ cu 1,25 milioane de tone anul trecut, când seceta a determinat procesatorii să importe cantități mari.

Un alt factor este politica vamală a Ankarei. De la 1 octombrie, Turcia aplică o taxă de import de 12%, însă între 11 ianuarie și 31 mai 2027 urmează să fie deschisă o cotă de 1,25 milioane de tone cu taxă vamală zero. În aceste condiții, procesatorii turci au motive să amâne importurile și să cumpere temporar marfă de pe piața internă.

În același timp, Republica Moldova se confruntă cu o concurență mai puternică din partea Ucrainei, care, potrivit datelor prezentate de economist, a livrat pe piața turcească 23,5 mii de tone de răsărită numai în octombrie.

Pe piețele din Europa Centrală și de Vest, inclusiv Polonia, Germania, Cehia și Olanda, răsărita moldovenească se vinde la prețuri considerabil mai mari, între 17 și 22 de lei/kg. Totuși, cantitățile exportate în aceste state rămân reduse, însumând aproximativ 9.000 de tone.

În clasamentul companiilor exportatoare, lider este OROM-IMEXPO SRL, cu 19,8 mii de tone livrate, echivalentul a 15% din total. Urmează RUSAGRO-PRIM SRL, cu 13,7 mii de tone, și AGRO-NOVA PRIM SRL, cu 8,3 mii de tone. Împreună, cele trei companii controlează aproximativ 31% din exporturile de răsărită, în timp ce primii zece exportatori concentrează 56% din piață.

Perspectivele pentru ultimele două luni ale anului rămân complicate din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării. Potrivit datelor invocate de Rija, la 10 noiembrie, cota apei la Galați era de numai 30 de centimetri, iar peste 90 de nave așteptau la Sulina pentru a intra pe Dunăre.

Economistul avertizează că revenirea nivelului apei la normal ar putea dura până în primăvară, ceea ce înseamnă că transportul rutier, mult mai costisitor, va continua să fie principala soluție pentru exportatori în noiembrie și decembrie.

O eventuală relansare a exporturilor către Turcia este așteptată din ianuarie 2027, odată cu intrarea în vigoare a cotei de import cu taxă vamală zero.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană riscă să vină cu o surpriză neplăcută pentru salariați. Este vorba de pierderea unor drepturi și garanții de care beneficiază în prezent. Concediile nefolosite ar putea fi stinse, zilele suplimentare de odihnă reduse, iar unele beneficii acordate pentru vechimea în muncă eliminate, a declarat vicepreședintelui Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova (CNSM), Sergiu Sainciuc, care critică modul în care autoritățile transpun legislația europeană în legislația națională.

Potrivit sindicalistului, Republica Moldova urmează să transpună aproximativ 15 directive europene în domeniul relațiilor de muncă. Problema, susține acesta, este că unele modificări legislative ar putea diminua garanțiile sociale existente, în loc să îmbunătățească protecția angajaților.

„Oare conținutul acestor directive este cunoscut de angajatorii noștri și de inspectorii noștri care trebuie să asigure implementarea? Eu cred că aici trebuie să lucrăm foarte mult în continuare”, a declarat Sergiu Sainciuc.

Una dintre cele mai controversate modificări semnalate de reprezentantul sindicatelor vizează concediile de odihnă neutilizate. Sainciuc susține că, potrivit prevederilor Legii nr. 47 la care face referire, zilele de concediu acumulate și nefolosite până în anul 2029 ar putea fi stinse, ceea ce ar însemna pierderea unui drept acumulat de angajați.

Sindicalistul critică și intenția de a transforma graficul de acordare a concediilor dintr-un document obligatoriu într-unul opțional. În opinia sa, această flexibilizare poate crea dificultăți atât pentru salariați, cât și pentru organizarea activității întreprinderilor.

O altă modificare contestată este posibilitatea ca schema de încadrare a personalului să devină opțională. Sainciuc consideră că o asemenea măsură ridică semne de întrebare în condițiile în care Republica Moldova încearcă să combată munca nedeclarată și economia informală.

Nemulțumirile sindicatelor vizează și propunerile de schimbare a modului de calculare a concediului anual, din zile calendaristice în zile lucrătoare, precum și eliminarea unor concedii suplimentare acordate pentru vechimea în muncă.

Sainciuc amintește că asemenea garanții au fost introduse în mai multe sectoare ale economiei, inclusiv în transporturi, construcții și industrie, pentru a încuraja angajații să rămână la aceeași întreprindere. Eliminarea lor ar însemna, în opinia sa, pierderea unui beneficiu important pentru salariații cu experiență.

Situația ar putea afecta și funcționarii publici, pentru care sunt discutate reduceri ale concediilor suplimentare, indiferent de categoria profesională.

„Era unica garanție suplimentară față de salariul care este primit de către funcționarul public. Și, în continuare, s-ar primi că concediile suplimentare sunt anulate pentru toți, absolut”, a avertizat vicepreședintele CNSM.

Pe lângă modificările ce țin de concedii și alte garanții sociale, Sainciuc atrage atenția și asupra deteriorării puterii de cumpărare a angajaților. Potrivit acestuia, o eventuală majorare salarială de aproximativ 10% pentru bugetari, începând cu 1 ianuarie 2027, riscă să fie absorbită aproape integral de scumpiri.

Sindicalistul a invocat o rată a inflației de 9,6% în luna septembrie și a spus că o creștere nominală a salariilor nu înseamnă automat și o îmbunătățire a nivelului de trai.

În același timp, reprezentantul sindicatelor recunoaște beneficiile procesului de integrare europeană, inclusiv posibilitatea extinderii acordurilor de securitate socială și a protecției cetățenilor moldoveni care muncesc peste hotare.

Sergiu Sainciuc insistă însă că transpunerea directivelor europene nu ar trebui folosită drept justificare pentru diminuarea drepturilor deja câștigate de angajați. În opinia sa, armonizarea legislației trebuie să urmărească îmbunătățirea condițiilor de muncă și apropierea de standardele sociale europene, nu reducerea garanțiilor existente.