Costul implementării noii legi a salarizării în sectorul bugetar a fost redus de la 5,1 miliarde de lei la 3,2 miliarde de lei, o diferență de 1,9 miliarde de lei. Ministrul Finanțelor, Victoria Belous, explică această diminuare prin reducerea contribuțiilor sociale aferente salariilor funcționarilor publici, de la 29% la 24%, măsură prevăzută în politica fiscală.
Întrebată despre reducerea costurilor reformei salariale, oficialul a precizat că diferența nu este determinată de renunțarea la majorările salariale planificate, ci de modificarea modului de calcul al contribuțiilor sociale achitate de angajator.
„Această diferență este cauzată de faptul că, în politica fiscală, au fost diminuate contribuțiile care se achită pentru funcționarii publici de la 29% la rata pe care o aplică orice angajator, de 24%”, a explicat Victoria Belous.
Potrivit ministrului, reducerea cotei contribuțiilor sociale diminuează cheltuielile aferente fondului de salarizare, ceea ce permite implementarea majorărilor propuse cu un impact bugetar mai mic decât cel estimat inițial.
„Luând în considerare majorările care s-au propus, fondul de salarizare, în contextul majorărilor expuse, va fi de doar 3,2 miliarde de lei”, a declarat Belous.
Ministrul a subliniat că modificarea contribuțiilor sociale va influența întregul fond de salarizare asupra căruia se aplică noua cotă de 24%, nu doar cheltuielile suplimentare generate de majorările salariale.
Scenaristul și publicistul Mihai Poiată vorbește despre personalitatea complexă a regizorului Emil Loteanu, despre ambițiile sale artistice, dezamăgirile care i-au marcat cariera și dificultățile întâmpinate după revenirea la Chișinău. Într-un interviu acordat pentru Realitatea, Poiată evocă întâlnirile cu cineastul și explică de ce succesul nu i-a adus întotdeauna și satisfacția pe care o căuta.
Mihai Poiată povestește că prima întâlnire cu cinematografia lui Loteanu a avut loc în 1966, când a vizionat filmul „Poienile Roșii”, la Casa de Cultură din satul Cojușna. Pentru adolescentul de atunci, experiența a fost una neașteptată, mai ales că vedea pentru prima dată un film realizat în limba română.
„Eu priveam pentru prima oară un film în limba mea maternă. Eu nici nu admiteam gândul că pot fi produse, realizate filme în limba română sau moldovenească, cum îi ziceam noi pe atunci”, își amintește scenaristul.
Vorbind despre personalitatea regizorului, Poiată spune că Loteanu transforma fiecare apariție publică într-un adevărat spectacol. Avea grijă de imaginea sa, de felul în care se prezenta și de impresia pe care o lăsa asupra celor din jur.
„El făcea un spectacol din fiecare apariție a lui în public”, afirmă Mihai Poiată, adăugând că regizorul era artist chiar și în situațiile care nu aveau legătură directă cu arta. Unul dintre aspectele care îl caracterizau pe Loteanu era, în opinia scenaristului, importanța pe care o acorda recunoașterii publicului. Regizorul urmărea atent reacțiile spectatorilor și măsura succesul inclusiv prin durata aplauzelor de la premiere.
„El cronometra aplauzele, cât durează aplauzele, să zicem, la premieră, pentru că acestea erau un indiciu. El avea niște măsurări altele decât le avea un critic”, explică Poiată.
Potrivit acestuia, atunci când reacțiile publicului nu corespundeau așteptărilor sale, Loteanu devenea dezamăgit. Această sensibilitate față de succesul exterior ar fi contribuit la paradoxul destinului său: un artist cunoscut și apreciat, dar care nu părea să fie pe deplin mulțumit de propriile realizări.
Scenaristul a vorbit și despre dificultățile întâmpinate de Loteanu după revenirea la Chișinău. Mihai Poiată consideră că Loteanu s-a confruntat cu o realitate în care cinematografia locală nu beneficia de resursele financiare și condițiile necesare pentru producția de filme de lungmetraj.
Mihai Poiată a amintit și despre presiunile sistemului sovietic, despre mecanismele de cenzură prin care trebuiau să treacă producțiile cinematografice, dar și despre felul în care regizorul a reușit să-și păstreze o identitate artistică distinctă. În opinia lui Mihai Poiată, moștenirea lui Emil Loteanu nu trebuie redusă la imaginea unui cineast legendar, ci redescoperită prin vizionarea și analiza filmelor sale.
„Nu trebuie să facem nicio icoană din Emil. Atunci când se face icoană, atunci nu mai privim filmele.”
Filmele lui Loteanu continuă să transmită o lecție importantă despre relația dintre artă, istorie, mit și identitatea culturală, spune Mihai Poiată.
Interviul cu Mihai Poiată face parte din seria materialelor dedicate celor 90 de ani de la nașterea lui Emil Loteanu, unul dintre cei mai importanți regizori din cinematografia moldovenească.
Folosim cookie-uri și tehnologii similare pentru a asigura funcționarea site-ului, a analiza traficul, a îmbunătăți experiența dumneavoastră și, după caz, a afișa și măsura publicitatea. Puteți alege ce tipuri de cookie-uri permiteți.
Funcționale
Mereu activ
Aceste cookie-uri permit site-ului să rețină preferințele utilizatorului și să ofere funcționalități îmbunătățite.
Preferences
The technical storage or access is necessary for the legitimate purpose of storing preferences that are not requested by the subscriber or user.
Statistice
Aceste cookie-uri ne ajută să analizăm modul în care vizitatorii utilizează site-ul și să îmbunătățim conținutul și funcționalitatea acestuia.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Aceste cookie-uri sunt utilizate pentru afișarea și măsurarea publicității și, după caz, pentru personalizarea conținutului publicitar.