Avantajele cultivării strugurilor în sere! Victor Bîrnaz, producător: Riscurile sunt mai uşor de controlat

20 Aug. 2021, 16:33
 // Categoria: Oameni şi Idei // Autor:  MD Bani
20 Aug. 2021, 16:33 // Oameni şi Idei //  MD Bani

Cultivarea viţei-de-vie în seră oferă unele avantaje legate de controlul temperaturii şi al umidităţii aerului, de obţinerea unor recolte mai timpurii, dar şi a unor preţuri mai bune de comercializare.

În cazul lui Victor Bîrnaz din satul Chetrosu, raionul Drochia, membru MOVCA, acest tip de producere creează şi unele condiţii necesare pentru obţinerea strugurilor ecologici.

Fermierul dispune de un teren de 0,93 ha certificat ecologic, împărţit în trei părţi, pe care cultivă în prezent viţă-de-vie în seră pe 0,23 ha, iar pe cealaltă suprafaţă – căpşun şi porumb în câmp deschis.

„Foarte mult m-a ajutat faptul că via este cultivată în seră. Anul acesta, cu două săptămâni a întârziat coacerea în câmp deschis, iar eu am ieşit pe piaţă cam cu o săptămână mai devreme şi preţul e bun.”

Producerea strugurilor ecologici este ocupaţia sa principală, iar în acest moment este preocupat cel mai mult de recoltarea şi desfacerea producţiei.

Recoltarea a început-o încă pe 26 iulie şi preconizează să o încheie la mijlocul lunii septembrie. Pentru sfârşitul acestei săptămâni, bunăoară, îşi face planuri legate de participarea la un târg de produse ecologice desfăşurat în capitală.

„Vindem în marketurile din Drochia, reţeaua Family Market şi la târgurile EcoLocal din capitală, dar sperăm ca în viitor să ieşim şi la export.”

Anul trecut, sezonul de vegetaţie a început mai devreme, iar din cauza temperaturilor ridicate de afară a fost necesară mai multă muncă de ventilare în seră. Coacerea a avut loc însă concomitent în seră şi în câmp deschis.

Victor Bîrnaz susţine că pentru el acest an agricol este unul bun, dar şi de cel de anul trecut se declară mulţumit. Şi chiar dacă spune e nevoie de foarte multă muncă, crede că totuşi e mai avantajos să cultive via în seră.

„Riscurile sunt mai uşor de controlat. În câmp deschis, dacă e vânt sau plouă, există risc inclusiv pentru polenizare. Noi în seră avem însă un sistem de ventilare şi putem face în aşa fel încât să circule curenţii de aer şi să regleze temperatura şi umiditatea.”

Anul acesta, chiar şi în condiţiile unor temperaturi destul de scăzute, fermierul a reuşit să obţină o polenizare bună a ciorchinilor.

Pentru a avea rezultate, e nevoie însă ca lucrările să se facă la timpul cuvenit, rapid, dar şi corect. Şi cum producerea strugurilor în seră este o practică nouă, constată că e complicat să găsească lucrători pe care să-i înveţe şi să poată conta pe calitatea lucrărilor efectuate.

„Eu, când vine vorba de lucrările de bază, le fac împreună cu soţia mea, dar la cele mai puţin importante sau la îngrijirea şi recoltarea căpşunelor angajez şi alţi 3-4 lucrători.”

Via este în rod din 2016, iar Victor Bîrnaz dispune în prezent de aproximativ 60 de soiuri extratimpurii, timpurii şi medii, de bază fiind Arcadia, Codreanca, Chişmiş şi Prezentabil, iar pe acesta din urmă l-a realtoit cu alte varietăţi.

Totodată, timp de câţiva ani, printre rândurile de vie a cultivat şi căpşuni, pe care i-a transplantat afară, iar după ce se va odihni solul, îi va răsădi înapoi.

Victor Bîrnaz face parte din Asociaţia MOVCA şi spune că participă la toate întrunirile membrilor, iar acest lucru l-a ajutat să facă schimb de informaţii şi cunoştinţe şi, în special, să descopere piaţa de desfacere a produselor ecologice, dar şi faptul că acestea sunt apreciate de consumatori.

05 Sept. 2026, 15:12
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 15:12 // Actual //  Ursu Victor

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante  prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.