PERICOL major pentru afacerile din China. Impactul represiunilor din Beijing asupra mediului de business

În ultimele luni, nu a trecut nici o zi în fără știri despre o nouă represiune împotriva economiei chineze.

Multitudinea de anunțuri de noi reglementări dure și aplicarea strictă a normelor existente au vizat multe dintre cele mai mari companii din țară. Aceste măsuri fac parte din inițiativa politică a președintelui Xi Jinping, cunoscută sub numele de „prosperitate comună”.

Fraza nu este una nouă în China. A existat încă din anii 1950, când a fost folosit de liderul fondator al Republicii Populare Chineze Mao Zedong. Creșterea bruscă a utilizării termenului în anul în care Partidul Comunist Chinez (PCC) își sărbătorește și 100 de ani a fost văzută ca un semnal că acum este central pentru politica guvernamentală.

Cheia politicilor comune de prosperitate sunt încercările Beijingului de a reduce decalajul imens al bogăției dintre cetățenii cei mai bogați și cei mai săraci ai națiunii. Este o problemă pe care unii ar argumenta că ambele pun în pericol ascensiunea celei de-a doua economii a lumii și reprezintă o amenințare existențială pentru PCC.

Aceste ultime măsuri sunt văzute de unii ca o modalitate de a stăpâni miliardarii proprietari ai unora dintre cele mai mari companii din China.

„Mișcări locale cu impact global”

Din cauza acestor măsuri, mai multe grupuri comerciale s-au confruntat cu probleme. Totul, începând de la agenții de asigurări, firme private de tutorat, dezvoltatori imobiliari și chiar companiile care intenționează să vândă acțiuni în SUA au fost supuse unui control intens.

Industria tehnologiei, în special, a văzut o inundație de acțiuni împotriva acesteia, inclusiv represiuni împotriva firmelor de comerț electronic, servicii de finanțare online, platforme de socializare, companii de jocuri, furnizori de cloud computing, aplicații de tip „ride-hailing” și mineri și schimburi de criptomonede.

Aceste mișcări au, desigur, un impact major atât asupra economiei, cât și asupra societății Chinei, iar efectele se resimt și în întreaga lume.

Țara a fost mult timp văzută ca fabrica lumii, precum și ca un motor major al creșterii economice globale. Acum, incertitudinea referitoare la reglementarea afacerilor din China face dificilă pentru companiile din străinătate să ia decizii cu privire la investițiile potențiale.

Deși un alt mod de a-l analiza este acela că, deși vor exista unele revoluții pe termen scurt pe măsură ce noile reguli vor fi puse în aplicare, cadrul de reglementare refăcut va elimina incertitudinea pe termen lung. Probabil că acesta este modul în care guvernul chinez îl privește, cel puțin.

Chiar înainte de a deveni pe deplin evident că domnul Xi încerca să remodeleze economia Chinei cu politicile sale comune de prosperitate, Beijingul a declanșat un șoc și o uimire a puterii sale de foc.

Astfel, companii precum Alibaba fondată de multimiliardarul Jack Ma au primit amenzi record de 2,8 miliarde de dolari și au înregistrat scăderi semnificative la bursă.

Ceea ce putem spune cu siguranță este că căderea spectaculoasă a domnului Ma din grație și acțiunile întreprinse împotriva vastului său imperiu de afaceri au servit ca un act de deschidere puternic la drama care ajunge acum în fiecare colț al economiei Chinei.

Turnul datoriilor

China Evergrande Group este o altă vastă companie care și-a găsit soarta împletită cu politici comune de prosperitate.

Activitatea sa de bază este dezvoltarea imobiliară, dar compania are, de asemenea, interese în gestionarea averii, a mașinilor electrice și a producției de alimente și băuturi. Deține chiar una dintre cele mai mari echipe de fotbal din China – Guangzhou FC.

#represiuni #beijing #companii #miliardari #Afaceri #china #Bursa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.