Femeia care a făcut AVERE după ce s-a fript cu cafea de la McDonald’s. Un proces de milioane de dolari

În urmă cu aproape 30 de ani de ani, Stella Liebeck a obținut o întreagă avere după ce s-a fript cu cafea de la McDonald’s. Atunci s-a descoperit ca gigantul american ținea cafeaua la o temperatura de 80 de grade Celsius, mult mai mare decât cea obișnuită.

În 1992, când Stella Liebeck avea 79 de ani a comandat o cafea de 49 de cenți de la McDonald’s. Din neatenție, femeia a vărsat paharul și s-a ales cu arsuri grave pe corp.

A dat McDonald’s în judecată

După ce s-a ales cu arsuri de gradul trei, femeia a avut nevoie de opt zile de îngrijiri medicale. La început, Stella a fost de acord să se înțeleagă pe cale amiabilă cu McDonald’s pentru suma de 20.000 de dolari. Din această sumă, cheltuielile medicale reprezentau 10.500 ș cheltuielile anticipate erau de 2.500 de dolari. Pe lângă acestea se adăugau pierderile financiare suferite de fiica sa, care a îngrijit-o o perioadă îndelungată.

Gigantul american nu a fost de acord și era dispus să-i ofere doar 800 de dolari.

La un an după incident, femeia a dat în judecată McDonald’s și a câștigat procesul. Astfel, un juriu a decis ca ea să primească compensații în valoare 2,7 milioane de dolari, echivalentul a două zile din vânzările de cafea McDonald’s. Însă, un judecător a redus suma daunei la 640.000 de dolari. Decizia instanței a fost atacată atât de Stella cât și de companie, iar într-un final părțile s-au înțeles pe cale amiabilă, fără a divulga suma daunei.

#daune #McDonalds #milioane de dolari #avere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija îl critică dur pe fostul deputat Alexandr Slusari, pe fondul acuzațiilor privind colapsul industriei de procesare a uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova. Într-o replică amplă, Rija îl acuză pe Slusari de populism și lipsă de argumente economice, susținând că deciziile luate în 2024 privind exportul de semințe au fost dictate exclusiv de contextul economic, nu de bunul plac al vreunui „monopolist”.

„Domnule Slusari, de când urmăresc postările Dvs., nu am văzut niciun articol cu fundament economic real”, începe Iurie Rija, explicând că exportul celor 78 de mii de tone de floarea-soarelui din sezonul 2024/2025 a fost o decizie de criză. Prețul intern al materiei prime – 9,35 lei/kg – combinat cu un preț mediu de export al uleiului de doar 15,22 lei/kg, făcea ca procesarea să fie profund nerentabilă: „Doar costul semințelor ajungea la 21,25 lei pentru 1 kg de ulei, fără a include electricitate, ambalare sau întreținere”.

Rija mai afirmă că prăbușirea industriei de prelucrare a uleiului a fost un factor major în scăderea generală a exporturilor Moldovei în 2024 – cu 12% față de anul precedent, iar exporturile de ulei și șrot s-au redus cu 74%. „Jumătate din această scădere se datorează exact sectorului uleiurilor vegetale”.

În replică la acuzațiile privind monopolul Transoil, economistul subliniază că „industria nu este închisă – dar nimeni altcineva nu a investit în infrastructura, porturile și uzinele necesare procesării la scară mare. Transoil a rămas singur nu pentru că a eliminat concurența, ci pentru că a rezistat într-un mediu economic ostil”.

Rija scoate în evidență că, deși au existat și greșeli din partea fabricilor, lovitura decisivă a venit dinspre politicile impuse chiar la solicitarea lui Slusari. Interdicția asupra importului de floarea-soarelui din Ucraina ar fi tăiat „oxigenul lanțului de procesare”, făcând imposibilă menținerea activității uzinelor: „Dacă importurile ar fi fost permise, procesarea putea continua, uleiul s-ar fi produs local și nu s-ar fi vândut acum la 41 de lei sticla”.

În plus, Rija respinge ideea unei conspirații a procesatorilor: „Nu e vorba de Vaja sau Druker, e vorba de o industrie reală, care dacă dispare, nu va mai fi reconstruită cu postări pe Facebook”.

În final, economistul recunoaște nevoia de unități mici de procesare în mediul rural, dar insistă că ele trebuie să completeze, nu să înlocuiască procesarea industrială. „Altminteri, vom exporta materie brută și vom importa produs scump – pierzând tot lanțul valoric”.