Rușii amenință că lasă Moldova în frig. Moldovagaz spune că rezolvă problema datoriilor

SA „Moldovagaz” a publicat un comunicat de presă, prin care confirmă recepționarea unei notificări din partea SAP „Gazprom” cu privire la necesitatea plății pentru livrările curente de gaze naturale pentru lunile octombrie și noiembrie 2021 în termen de 48 de ore.

„Obligațiile de plată nu au fost îndeplinite la timp din cauza faptului că în octombrie 2021 SA „Moldovagaz” a înregistrat un deficit al balanței de plăți ca urmare a creșterii prețului de achiziție a gazelor naturale în anul 2021 de la 126,70 USD per mia de metri cubi în trimestrul I până la 800,62 USD per mia de metri cubi în octombrie 2021, în condiția a unui preț mediu anual de achiziție de 148,61 USD per mia de metri cubi, inclus în tariful actual din 03 noiembrie 2020. În acest moment, se lucrează în continuare pentru a rezolva această situație. Totodată, ne exprimăm încrederea că cu sprijinul autorităților de stat ale Republicii Moldova această problemă va fi rezolvată în cel mai scurt timp”, se arată în declarație.

Gazprom susține că Republica Moldova ar putea rămâne fără gaz natural rusesc dacă nu achită în următoarele 48 de ore plățile pentru luna noiembrie, facturate la 22 noiembrie. Conform presei din Rusia, Gazprom a trimis astăzi o avertizare în acest sens, subliniind că compania rusă este „dezamăgită de modul în care Moldova exercită obligațiunile contractuale”.

#gaz #datorie #contract

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.