Aur și argint pentru spumantele autohtone de la concursul „Effervescents du Monde”

12 Dec. 2021, 08:59
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  MD Bani
12 Dec. 2021, 08:59 // Bani și Afaceri //  MD Bani

În cadrul celei de-a 19-a ediție a celui mai important concurs, dedicat vinurilor spumante „Effervescents du Monde”, Republica Moldova a obținut 7 medalii. Concursul a avut loc  în perioada 30 noiembrie-3 decembrie 2021 în regiunea viticolă Burgundia din Franța.

Potrivit Wine of Moldova, Republica Moldova a obținut 7 medalii, dintre care 4 de aur, număr record și 3 de argint.

Rezultatul înregistrat de vinurile reunite sub brandul vinicol de țară „Vinul Moldovei. O legendă vie” este remarcabil în condițiile în care țara noastră a reușit să devanseze Italia și Spania – țări cu tradiții vinicole – la capitolul medalii, fiind plasată pe locul II după numărul de medalii de aur.

Cele 4 medaliile de aur au fost împărțite de Purcari Wines și Combinatul de Vinuri „CRICOVA” S.A. pentru spumantele:

  • Cuvée de Purcari Alb Brut (Purcari), inclus în top 10 cele mai bune spumante ale „concursului Effevescents du Monde”;
  • Grand Cuvée de Purcari Extra Brut 2016 (Purcari);
  • Grand Cuvée de Purcari Extra Brut 2017 (Purcari);
  • Cricova Clasic Brut ( Cricova).

Cele 3 medalii de argint au fost obținute de Rădăcini, Chateau Vartely și Maurt:

  •  Vero di Moscato, Rose Dulce ( Rădăcini);
  • Chateau Vartely, Brut Alb 2018 ( Chateau Vartely);
  • Bacio di Bolle – Grand Cuvee, Brut Alb ( Maurt).
La cea de-a 19-a ediție, Republica Moldova a concurat cu 24 de mostre de vinuri spumante de la 13 vinării, participarea cărora a fost posibilă datorită suportului financiar și logistic, oferit de Oficiul Național al Viei și Vinului. În total, la „Effervescents du Monde – 2021” au participat 18 țări și au fost oferite 52 medalii de aur și 107 de argint.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.