Puterea de cumpărare a moldovenilor. Suntem codașii Europei. Care state au cei mai mulți bani

11 Dec. 2021, 10:27
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
11 Dec. 2021, 10:27 // Actual //  bani.md

Puterea medie de cumpărare pe cap de locuitor în Europa în 2021 este de 15.055 euro. Cu toate acestea, venitul mediu net disponibil pe locuitor pentru fiecare dintre cele 42 de țări incluse în studiu variază semnificativ: Liechtenstein, Elveția și Luxemburg au cel mai mare venit mediu net disponibil, în timp ce Kosovo, Moldova și Ucraina înregistrează cele mai scăzute valori ale puterii medii de cumpărare. Astfel, liechtensteinienii au o sumă medie disponibilă pentru cheltuieli și economii de peste 34 de ori mai mare în comparație cu ucrainenii. Acestea sunt câteva dintre rezultatele studiului „GfK Purchasing Power Europe 2021”.

În total, europenii au la dispoziție aproximativ 10,2 trilioane de euro de cheltuit în 2021 pentru alimente, locuințe, servicii, costuri cu energia, pensii private, asigurări, vacanțe, mobilitate și achiziții de consumatori. Aceasta corespunde unei puteri medii de cumpărare pe cap de locuitor de 15.055 euro. Astfel puterea de cumpărare pe cap de locuitor are o creștere nominală de 1,9% în 2021. Suma pe care consumatorii o au la dispoziție pentru cheltuieli și economii variază considerabil de la o țară la alta, așa cum o demonstrează analiza primelor 10 țări.

Marea Britanie este în top 10

Ca și în anul precedent, Liechtenstein ocupă din nou primul loc, cu o putere medie de cumpărare pe cap de locuitor de 64.629 EUR. Aceasta este de 4,3 ori mai mare decât media europeană. Elveția și Luxemburg completează primele trei locuri în clasamentul puterii de cumpărare, la fel ca și anul trecut. Elvețienii au la dispoziție 40.739 de euro pe cap de locuitor – de 2,7 ori media europeană – în timp ce luxemburghezii au o putere de cumpărare pe cap de locuitor de 35.096 de euro, ceea ce înseamnă de peste 2,3 ori media europeană.

Toate celelalte țări din Top 10 au, de asemenea, o putere de cumpărare foarte mare pe cap de locuitor – cu cel puțin 55% mai mult decât media europeană. Regatul Unit se situează în Top 10 anul acesta, cu o putere de cumpărare pe cap de locuitor de 23.438 de euro, situându-se pe locul zece.

În general, 16 dintre cele 42 de țări chestionate sunt peste media europeană. Acest lucru este în contrast cu 26 de țări a căror putere de cumpărare pe cap de locuitor este sub medie – inclusiv Spania, care la 14.709 euro pe cap de locuitor este ușor sub media europeană. Ucraina ocupă ultimul loc printre țările incluse în studiu, cu cea mai mică putere de cumpărare, ucrainienii și moldobenii au la dispoziție doar 1.892 de euro pe cap de locuitor, ceea ce reprezintă mai puțin de 13% din media europeană.

Filip Vojtech, expert în domeniul soluțiilor de geomarketing GfK, explică: „După ce puterea de cumpărare a stagnat anul trecut din cauza pandemiei de Coronavirus, în acest an oamenii pot compensa cel puțin parțial creșterea inflației prin câștiguri nominale ale puterii de cumpărare. Aceasta înseamnă că în 2021 locuitorii din Europa vor avea din nou mai mulți bani disponibili pentru cheltuielile de consum, servicii, vacanțe și multe altele. Cu toate acestea, puterea de cumpărare nu se dezvoltă la fel în fiecare țară europeană: în timp ce Regatul Unit urcă cu două locuri în clasamentul puterii de cumpărare, tot din cauza unei lire sterline mai puternice, Irlanda vecină alunecă cu trei locuri în jos în top. Și au existat unele schimbări și în interiorul țărilor – cum ar fi în Franța, unde decalajul în puterea de cumpărare se mărește.”

 

05 Sept. 2026, 15:12
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 15:12 // Actual //  Ursu Victor

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante  prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.