The Economist a ales țara anului 2021. Moldova - cea mai săracă, dar printre finaliste

În fiecare an, prestigioasa revistă „The Economist” alege o „țară a anului”. Premiul nu se acordă nici celei mai mari, nici celei mai bogate și nici celei mai fericite, ci celei care, în opinia jurnaliștilor, și-a îmbunătățit cel mai mult imaginea în 2021.

Printre câștigătoarele din trecut s-au numărat Uzbekistan (pentru abolirea sclaviei), Columbia (pentru că a făcut pace) și Tunisia (pentru că s-a deschis către democrație). Anul acesta, menționează publicația, a fost unul dificil, mohorât și doar câteva „stele” au strălucit. Printre ele s-a numărat însă și Republica Moldova.

În 2021, Covid-19 a continuat să răspândească nenorocirea, în timp ce vaccinurile concepute în mod atât de strălucit au fost distribuite în mod inegal și au apărut noi variante, cum ar fi Omicron. În multe țări, libertățile civile și normele democratice au fost erodate. Principalul lider al opoziției din Rusia, Alexei Navalnîi, a fost încarcerat. Susținătorii lui Donald Trump au luat cu asalt Capitoliul în SUA. Războaiele civile au cuprins Etiopia și Myanmar. Cu toate acestea, în mijlocul întunericului, câteva țări au strălucit, scrie The Economist.

Principalele candidate la titlul de „țara anului 2021”

În micul stat Samoa, justiția a dezamorsat o criză constituțională, a dat afară partidul aflat la putere de 33 de ani și un prim-ministru care pretindea că a fost ales de Dumnezeu și a instalat un reformator, prima femeie care ocupă această funcție.

Moldova, una dintre cele mai sărace țări din Europa, a fost mult timp un centru pentru spălarea banilor din Rusia. Dar la sfârșitul anului 2020 a ales-o ca președinte pe Maia Sandu, o luptătoare împotriva corupției, iar în 2021 a încredințat partidului ei controlul în Parlament, arată The Economist.

Zambia și-a recâștigat democrația. În urmă cu un an, țara era coruptă și falimentară. În august, conducătorii săi au încercat să fraudeze alegerile, dar populația l-a votat pe Hakainde Hichilema, un om de afaceri liberal, cu o marjă atât de mare, încât fraudarea votului a eșuat. De atunci, Hichilema a încheiat un acord cu FMI, a promis că va reduce subvențiile risipitoare la combustibil și electricitate și a început să investigheze corupția.

Lituania a luptat și ea pentru valorile democratice și s-a dovedit o țară curajoasă. Dacă acest stat baltic ar fi un oraș, abia dacă ar intra în top 40 din China, după populație. Cu toate acestea, a sfidat guvernul de la Beijing, permițând Taiwanului să deschidă un birou de reprezentare în Vilnius, capitala Lituaniei. Pe de altă parte, Lituania a ținut piept unor regimuri autoritare. A oferit adăpost disidenților din Belarus și Rusia, inclusiv femeii care a câștigat, probabil, cele mai recente alegeri prezidențiale din Belarus, Svetlana Tihanovskaia. Liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a încercat să se răzbune forțând mii de refugiați „de import” să treacă granița lituaniană. Lituania a răspuns ferm, dar ceva mai uman decât Polonia, pe care Belarusul a provocat-o în același mod. „Dar chiar și așa, nu ea este câștigătorul nostru”, menționează The Economist.

#candidate #țară #top

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Un tribunal din Republica Bașkortostan a decis naționalizarea a șapte fabrici deținute de fostul șef al „Gazprom Energo”, Alexei Mitiușov, în cadrul unei acțiuni demarate de Procuratura Generală a Rusiei. Valoarea totală a activelor preluate de stat se ridică la 31,5 miliarde de ruble, relatează Kommersant.

Decizia prevede trecerea în proprietatea statului a 100% din acțiunile sau părțile sociale ale companiilor „Salavatneftemaș”, „Salavatneftehimremstroi”, „Podzemneftegaz”, „Remenergomontaj”, „Neftehimremstroi”, „Tehcentr” și Uzina de catalizatori din Salavat. Aceste întreprinderi deservesc grupul „Gazprom Neftechim Salavat”, una dintre companiile-cheie ale industriei chimice din regiune.

Potrivit instanței, Mitiușov, care deține pașaport lituanian și permis de ședere în Spania, a stabilit un „control străin” asupra acestor active strategice, fapt considerat ilegal conform legislației ruse. Decizia a fost pusă în aplicare imediat, fără posibilitatea apelului, la cererea procurorilor, care au avertizat că o întârziere ar putea duce la oprirea producției, neplata salariilor și falimentul fabricilor.

În plângerea sa, Procuratura a susținut că Mitiușov a achiziționat companiile prin entități controlate – „Mercury Capital Trust” și „Corporate Center” – în urma unor tranzacții neautorizate și nevalidate de comisia guvernamentală sau Serviciul Federal Antimonopol. Împotriva fostului director „Gazprom Energo” a fost deschis un dosar penal în 2022, fiind acuzat de deturnare de fonduri de la „Gazprom Neftechim Salavat”. În februarie 2023, Mitiușov a fost dat în urmărire internațională.

Naționalizarea activelor considerate „strategice” a devenit o practică tot mai frecventă în Rusia după invadarea Ucrainei. Potrivit fostului șef al Transparency International Rusia, Ilia Șumanov, în ultimii trei ani, statul a preluat active în valoare de peste 2,07 trilioane de ruble. În 2024, The Moscow Times estimează că autoritățile au naționalizat cel puțin 67 de companii, cu venituri anuale de peste 807,6 miliarde de ruble și active evaluate la peste 544,7 miliarde.

Această decizie reflectă consolidarea controlului statului rus asupra economiei, în paralel cu o ofensivă împotriva proprietății private cu legături externe, în contextul actualei izolări internaționale.

#comoanie #confiscare #bani #Gazprom