Nvidia nu mai este doar principalul furnizor de cipuri pentru inteligența artificială, ci începe să joace tot mai mult și rolul de finanțator al propriei piețe. Compania folosește o parte din uriașa sa putere financiară pentru a susține clienții care cumpără echipamente Nvidia, o strategie care poate prelungi boomul AI, dar care concentrează tot mai multe riscuri în jurul aceleiași industrii.

După aproape patru ani în care explozia investițiilor în inteligența artificială i-a adus profituri de sute de miliarde de dolari, Nvidia începe să participe tot mai direct la finanțarea infrastructurii construite cu propriile cipuri.

Recent, compania a oferit garanții care ar putea genera obligații de aproximativ 230 de miliarde de dolari. Din această sumă, circa 105 miliarde de dolari sunt legate de închirierea infrastructurii OpenAI din Ohio, iar alte până la 125 de miliarde de dolari reprezintă posibile garanții privind valoarea reziduală a unor active în tranzacții cu mari instituții financiare de pe Wall Street.

Practic, Nvidia ar putea prelua o parte din pierderi dacă valoarea echipamentelor și infrastructurii utilizate drept garanție pentru finanțări ar scădea sub anumite praguri stabilite contractual.

Compania a încheiat și acorduri cu două tinere firme australiene de cloud computing, devenind, în esență, cumpărător de ultimă instanță pentru capacitatea lor de calcul. Dacă acestea nu vor reuși să găsească alți clienți pentru infrastructura construită, Nvidia s-a angajat să cumpere capacitatea neutilizată, urmând în schimb să primească o cotă din venituri peste un anumit nivel.

Schema face aceste companii mai atractive pentru bănci și alți creditori. Ele pot obține mai ușor finanțare, iar banii împrumutați sunt utilizați inclusiv pentru cumpărarea de cipuri Nvidia.

În aceste calcule nu este inclus acordul de anul trecut cu CoreWeave, prin care Nvidia s-a angajat să cumpere capacitate cloud neutilizată de până la 6,3 miliarde de dolari. În paralel, compania a acumulat participații în furnizori de cloud și laboratoare AI care sunt, în același timp, și clienți ai Nvidia.

La finalul ultimului trimestru, valoarea participațiilor deținute de Nvidia în companii publice și private ajungea la 72,5 miliarde de dolari.

Deocamdată, gigantul american dispune de o rezervă financiară impresionantă. Numerarul și titlurile tranzacționabile depășeau 80 de miliarde de dolari, iar o parte dintre garanțiile acordate se vor diminua treptat pe măsură ce contractele sunt executate.

Totuși, strategia pare abia la început. Nvidia însăși a descris acordurile cu firmele australiene drept o „nouă afacere”, ceea ce sugerează că modelul ar putea fi extins și către alți operatori.

Motivația este evidentă: Nvidia încearcă să găsească noi cumpărători și să reducă dependența de câteva mari companii tehnologice precum Amazon și Microsoft, ale căror bugete pentru centre de date, deși enorme, nu pot crește la nesfârșit.

În același timp, costurile finanțării proiectelor AI cresc. Randamentele obligațiunilor marilor companii tehnologice au urcat pe fondul împrumuturilor masive contractate pentru infrastructura AI, iar presiunea ar putea rămâne ridicată.

Marile grupuri tehnologice au deja angajamente uriașe. Potrivit ultimelor raportări, contractele de leasing care încă nu au început însumează aproximativ 904 miliarde de dolari, iar angajamentele de achiziții ajung la circa 1,52 trilioane de dolari, o parte importantă fiind legată de inteligența artificială.

În aceste condiții, Nvidia se îndreaptă și către companii mai mici, cu un profil de credit mai slab, ajutându-le să obțină finanțarea necesară pentru a cumpăra infrastructura care folosește cipurile sale.

Strategia amintește însă de un episod celebru din bula dot-com.

În anii 1990, Lucent Technologies, unul dintre cei mai mari producători de echipamente de telecomunicații din lume, a recurs la o strategie asemănătoare. Pentru a-și accelera vânzările, compania a început să finanțeze achizițiile propriilor echipamente realizate de operatori mai mici de telecomunicații.

Lucent garanta credite acordate clienților de terțe părți și, în unele cazuri, se angaja să răscumpere echipamentele nevândute. Modelul a contribuit inițial la o creștere spectaculoasă a vânzărilor, dar după spargerea bulei dot-com s-a transformat într-o vulnerabilitate majoră. Compania a fost nevoită să concedieze aproximativ două treimi dintre angajați, iar în 2006 a fuzionat cu Alcatel.

Situația Nvidia este, însă, semnificativ diferită. Compania este mult mai solidă financiar, iar cererea pentru acceleratoare AI continuă să fie extrem de puternică și ar putea depăși oferta încă unul sau doi ani.

Problema este concentrarea riscurilor.

Nvidia nu mai câștigă doar din vânzarea de cipuri. Compania investește în firme care îi sunt clienți, garantează finanțarea centrelor de date, susține valoarea reziduală a activelor și se angajează să cumpere capacitatea de calcul care rămâne neutilizată.

Dacă boomul AI încetinește, toate aceste expuneri ar putea fi lovite simultan. Vânzările de cipuri ar putea scădea, participațiile financiare s-ar putea devaloriza, iar unele garanții s-ar putea transforma în obligații efective de plată.

„Întrebarea este dacă acest lucru se transformă într-o tendință permanentă. Va deveni normal ca producătorul de cipuri să garanteze, practic, finanțarea centrelor de date?”, avertizează Chris Caso, analist Wolfe Research.

Deocamdată, investitorii continuă să parieze masiv pe avantajul tehnologic al Nvidia și pe expansiunea accelerată a pieței AI. Însă cu cât compania se implică mai profund în finanțarea propriilor clienți, cu atât devine mai dependentă de continuarea boomului pe care chiar ea încearcă să îl susțină.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!