În primul trimestru, când furtuna bancară era abia la început, consumatorii americani au fost cei care au ţinut economia SUA, cea mai mare din lume, pe linia de plutire.
Companiile au simţit presiunea dobânzilor în creştere şi au tăiat din investiţii. Însă consumatorul american dă acum semne evidente că a obosit, iar între timp furtuna bancară a căpătat aspecte de criză.
Accesul la credit se va îngreuna, dobânzile mari ale Rezervei Federale îşi vor continua efectul lent de erodare a creşterii economice şi astfel economia stârneşte temeri că va intra în recesiune. Dacă înainte cea mai mare frică era că evoluţia economică slabă se va suprapune unei inflaţii ridicate şi persistente – stagflaţie -, acum, cu trei bănci mari prăbuşite şi cu investitorii şi deponenţii cuprinşi de panică, devine posibil scenariul în care peste recesiune se va suprapune o criză bancară.
Cum va simţi Europa aceste probleme? În primul rând colapsul Credit Suisse arată cât de contagioasă poate fi panica. Apoi, SUA sunt principala destinaţie a exporturilor Uniunii Europene. Dacă economia americană paralizează sub efectul recesiunii sau al turbulenţelor financiare, şi economiile europene vor avea de suferit. De aceea se spune că atunci când SUA strănută, lumea toată face gripă. Un efect imediat pozitiv pentru mulţi este că petrolul se ieftineşte.
Că în SUA consumul încetineşte o arată scăderea accentuată din ultimele luni a cererii pentru benzină, lichidul vital al economiei industriale. Este un efect al răcirii pieţei transportului de marfă, scrie Financial Times. De asemenea, tot mai mulţi indicatori semnalizează că şi şoferii îşi vor reduce cheltuielile cu carburanţii. Acestea înseamnă că decelerarea economiei SUA se va transforma în contracţie.
„Dacă ai privi doar aceste date, fără a avea în faţă imaginea de ansamblu a economiei, ai vedea un fel de recesiune industrială“, spune Tom Kloza, analist la Oil Price Information Service. Transportul de mărfuri este încă de pe acum în recesiune. Şeful gigantului de logistică UPS Carol Tome apreciază că tendinţa va continua, un argument în acest sens fiind încetinirea retailului. Analiştii de la ING cred că teama de stagflaţie este exagerată, dar văd crescând probabilitatea ca economia să intre în recesiune în condiţiile în care costurile mai mari ale creditării şi restrângerea disponibilităţii creditului, rezultatul dobânzilor mari, vor apăsa mai greu pe afaceri şi consum în al doilea semestru.
Sunt posibilităţi luate în calcul de Fed când s-a aruncat în războiul cu inflaţia. Creşterile de dobânzi descurajează consumul şi frânează economia, dar şi inflaţia. Însă o criză bancară ar face ca efectele nedorite să se accentueze. Din martie şi până acum au picat trei bănci regionale mari şi încă două au din nou probleme pe bursele de acţiuni, trezind îngrijorări că SUA se îndreaptă spre o catastrofă financiară, una asemănătoare crizei din 2007-2008, notează The New York Times. De trei ori în acest an investitori şi clienţi ai băncilor panicaţi s-au grăbit să-şi retragă banii, iar guvernul a luat măsuri drastice pentru a preveni răspândirea panicii şi prăbuşirea sistemului financiar.
Nimeni nu poate şti dacă furtuna se opreşte aici. O criză nu este imposibilă. Istoria este plină de exemple de lideri politici şi din afaceri care au crezut că au oprit un dezastru doar pentru a afla mai târziu că au subestimat problema. Spre exemplu, Western Alliance, una din băncile afectate de panică în martie, era recomandată pentru investiţii în aprilie, când depozitele păreau să revină, doar pentru a fi din nou aruncată în tornada de pe burse zilele acestea. Aşa a fost şi în criza din 2007-2008, cauza unei recesiuni mondiale. Unii analişti se tem că există bănci cu probleme nedescoperite.
Iar creşterile de dobânzi, devenite otrăvitoare pentru bănci, abia acum încep să-şi facă efectul în economie. O criză financiară poate paraliza cheltuielile gospodăriilor şi companiilor, distrugând locuri de muncă şi erodând salarii. Poate, de asemenea, afecta investiţiile oamenilor, inclusiv pe cele în pensii şi economii. Situaţia se poate înrăutăţi, avertizează NYT. Colapsul a trei bănci poate fi abia începutul. Pe măsură ce creşterile de dobânzi îşi fac efectul, pot să apară probleme în alte părţi ale sistemului financiar.
Indiferent de scenariul care se va adeveri, cele trei falimente bancare mari de până acum pot acţiona şi ele ca o frână pentru economie. Alte bănci şi alţi investitori se pot lăsa pradă fricii că vor pierde tot şi pot acţiona cu mai multă prudenţă. Această prudenţă se poate traduce prin mai puţini bani pentru finanţarea afacerilor şi consumului, ceea ce înseamnă mai puţină activitate economică şi creştere mai slabă. Analiştii de la BNY Mellon Investment Management au calculat că probabilitatea ca SUA să fie lovite de o criză a creditului este de 50%. Probabilitatea unei aterizări line a economiei, speranţa Fed, este de doar 20%. Jamie Dimon, şeful JPMorgan, gigant bancar care se măreşte pe măsură ce furtuna bancară creşte în intensitate, spune că falimentele bancare de până acum nu cresc riscul de recesiune.
Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!