Austria, o ţară fără ieşire la mare, cu o producţie proprie de gaze echivalentă cu 0,01% din producţia globală şi cu una nesemnificativă de petrol, a reuşit în 2023 ca pentru prima dată în ultimii 20 de ani să exporte mai multă energie decât importă.
Iar performanţa se datorează, pe de o parte, reducerii consumului intern, economia fiind în recesiune, iar pe de alta colaborării neîntrerupte un un vechi furnizor de energie, monopolul rusesc al exporturilor de gaze Gazprom.
Dacă anul trecut guvernul austriac asigura că vrea să pună capăt dependenţei ţării sale de gazele naturale ruseşti, deşi datele despre importuri spuneau altceva, zilele trecute CEO-ul colosului de energie austriac OMV asigura că Gazprom a livrat Austriei în 2023 toată catitatea de gaze stipulată în contract. Aceasta spre deosebire de Germania, unde gazele ruseşti nu mai ajung din 2022. OMV aderă la sancţiunile Vestului contra Rusiei, dar acest lucru nu afectează livrările de gaze ruseşti, a explicat Alfred Stern, CEO-ul grupului austriac.
Austria este însă doar una din ceea ce putea fi considerată o anomalie pe piaţa energiei în vremurile de dinainte ca Rusia să atace Ucraina. Ungaria, care ca şi Austria continuă să importe gaze de la Gazprom, având chiar şi un contract nou pe termen lung dar la preţuri mult peste cele ale pieţei europene, a pornit într-o goană după gaze şi petrol în propria ogradă. Apoi, MOL, echivalentul ungar al OMV, caută oportunităţi şi cât mai departe de casă.
Recent, compania a anunţat că se va implica în dezvoltarea unui câmp de gaze naturale din Kazahstan, alături de compania locală KazMunayGas şi de colosul chinez Sinopec. Ministrul maghiar de externe Péter Szijjártó a făcut clar atunci că statul kazah ar putea deveni o sursă crucială pentru securitatea energetică a Ungariei prin exporturi record. Guvernul de la Budapesta vede la fel şi gazele importate din Azerbaidjan.
Mai mult, MOL produce petrol în Azerbaidjan, pe care a început să-l transporte cu tancul petrolier de la un terminal din Turcia la unul din Croaţia pentru a-l aduce la rafinăria Slovnaft pe care o are în Slovacia. Astfel, compania maghiară reuşeşte să se îndepărteze de problematicul petrol rusesc. Luna trecută, aflat la Doha, ministrul maghiar Szijjártó a anunţat că Ungaria a obţinut un acord politic de la Qatar pentru importul de gaze naturale lichefiate. Dar acest lucru se va face din 2026 încolo, iar Ungaria va putea accesa GNL qatareze prin intermediul unor terminale străine, din Turcia, Grecia sau Polonia. Polonia are la Swinoujscie un un terminal de GNL funcţional din 2015 şi în curs de extindere. În 2023, prin această facilitate cea mai mare economie est-europeană a importat cu 6% mai multe gaze decât în anul anterior.
Este o creştere mică, dacă este comparată cu cea de 60% din 2022, dar este totuşi o creştere care stabileşte un nou record. Anul trecut, la Swinoujscie au ajuns 62 de transporturi.
Dintre acestea, 41 au venit din SUA, faţă de 36 în 2022. 19 transporturi au fost din Qatar. SUA devine astfel cel mai mare exportator de gaze către Polonia, un loc ocupat timp de decenii de Rusia. Orlen, compania naţională de petrol şi gaze a Poloniei, a anunţat într-o analiză a activităţii din ultimii ani că 2023 marchează începutul independenţei ţării de gazele naturale şi petrolul Rusiei. Cu alte cuvinte, anul trecut importurile de petrol şi gaze ruseşti s-au redus la zero. La acest lucru a contribuit şi faptul că Orlen produce gaze în mările Norvegiei şi le transportă acasă printr-un gazoduc construit în colaborare cu ţările nordice. Orlen a precizat că într-un final va avea propria flotă de 8 nave-cisternă de GNL.
Bulgaria, exceptată de la embargoul UE contra importurilor de petrol rusesc pe mare până la finalul acestui an, a decis ca din martie să înceteze să mai cumpere marfă rusească. Petrolul rus este înlocuit cu importuri din Kazahstan, Irak şi Tunisia, arată tranzacţiile din ianuarie.
Bulgaria este obligată să facă acest lucru deoarece nu are voie să exporte carburanţi produşi în ţară din ţiţei rusesc. Excepţia de la embargo a primit-o pentru a avea timp să adapteze instalaţiile uriaşei rafinării Lukoil Neftochim Burgas pentru a putea procesa alt tip de petrol în locul celui rusesc.
Pe deasupra, importurile ruse erau problematice deoarece, potivit Politico, puteau profita de lacunele din sancţiunile impuse de UE şi de Occident Rusiei, ajungând în porturile bulgăreşti la un preţ superior plafonului de 60 de dolari pe baril adoptat de aliaţi pentru a priva Moscova de venituri cu care să-şi finanţeze războiul din Ucraina.
Astfel de transporturi ar fi adus anul trecut Rusiei 640 milioane euro. Însă, potrivit Reuters, în ianuarie rafinăria bulgară nu a mai importat ţiţei rusesc, iar de cumpărarea ei este interesat Azerbaidjanul. Azerbaidjan a devenit unul din principalii furnizori de gaze ai Bulgariei, triplându-şi anul trecut exporturile.
Un alt jucător important pe piaţa europeană a energiei a devenit Grecia. Anul trecut, aceasta şi-a majorat de patru ori exporturile de gaze către vecinii din nord. Grecia nu produce, dar este o poartă de intrare a GNL în Europa. Are un terminal pe insula Revithoussa şi un altul aproape gata la Alexandroupolis.
