Rusia sparge recordul: 25 milioane de euro pe săptămână pentru mașina de propagandă

Mașina de propagandă de stat din Rusia, care funcționează la o capacitate fără precedent de la vremurile sovietice, devine tot mai costisitoare pentru contribuabilii ruși.

Conform proiectului de buget pentru 2025, guvernul a planificat să majoreze finanțarea canalelor de televiziune de stat, a mass-mediei și a proiectelor de propagandă pe internet la un nou record istoric – 137,2 miliarde de ruble (aproximativ 1,33 miliarde de euro). Această cifră reiese din nota explicativă atașată proiectului de lege privind bugetul, publicată în baza Dumei de Stat.

Comparativ cu anul curent, cheltuielile pentru secțiunea „mass-media” vor crește cu 15,9 miliarde de ruble (aproximativ 154 milioane de euro), adică cu 13%, depășind bugetele anuale ale unor regiuni medii din Rusia, precum regiunea Kaliningrad (135 miliarde de ruble), Perm (110 miliarde de ruble) și Tambov (75 miliarde de ruble).

În medie, propaganda de stat va costa bugetul 11,4 miliarde de ruble pe lună (aproximativ 111 milioane de euro) sau 2,6 miliarde de ruble pe săptămână (aproximativ 25 milioane de euro). Principalii beneficiari ai acestor fonduri vor rămâne canalele de televiziune de stat.

„Primul canal” va primi o subvenție de 6 miliarde de ruble (aproximativ 58 milioane de euro) pentru „umplerea grilei de programe”. Alte 18,6 miliarde de ruble (aproximativ 181 milioane de euro) sunt alocate în buget pentru „Primul canal”, NTV, VGTRK, Televiziunea Publică a Rusiei și canalul „Carusel” pentru difuzarea în localitățile mici (cu populații sub 100.000 de locuitori). Aceste cheltuieli vor crește cu 1 miliard de ruble (aproximativ 9,7 milioane de euro) comparativ cu anul curent.

Guvernul va majora finanțarea agenției MIA „Rusia Azi” cu 17%, până la 10,9 miliarde de ruble (aproximativ 106 milioane de euro). Cheltuielile pentru agenția TASS vor crește cu 26%, până la 4,8 miliarde de ruble (aproximativ 46 milioane de euro).

În plus, agențiile „Regnum” și „Komsomolskaia Pravda”, care nu au primit finanțare de stat în acest an, vor fi incluse în buget: prima va primi o subvenție de 152 milioane de ruble (aproximativ 1,48 milioane de euro), iar a doua 438,7 milioane de ruble (aproximativ 4,27 milioane de euro).

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#cheltuieli #propaganda #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.