Rusia promite lansarea unui „ucigaș” al plăcilor video Nvidia

Compania rusă NTC „Modul” plănuiește să dezvolte un rival pentru plăcile video Nvidia, conform unui anunț recent. Noile procesoare grafice (GPU) vor fi utilizate în serverele dedicate inteligenței artificiale (IA), produse de compania Fplus începând cu anul viitor, a informat un reprezentant al „Modul”.

Compania dezvoltă două tipuri de GPU-uri: NM Quard cu 20 GB (modul mare) și NM Card cu 5 GB (modul mic). Aceste plăci video vor fi montate în Rusia, cu o producție anuală estimată de până la 35.000 de unități.

Fplus a confirmat că în 2025 intenționează să lanseze aproximativ 100 de servere IA echipate cu plăci „Modul”, cu planuri de a produce câteva mii de astfel de dispozitive până în 2026-2027. Cu toate acestea, GPU-urile rusești vor putea rula algoritmi de rețele neuronale, dar nu vor putea antrena astfel de rețele, a adăugat reprezentantul companiei.

Procesorul grafic joacă un rol crucial în calculatoarele și consolele de jocuri, fiind folosit și pentru grafica 3D, instruirea rețelelor neuronale și procesarea volumelor mari de date. Principalii producători globali de astfel de procesoare sunt Nvidia și AMD.

„Piața globală este dominată de Nvidia, care aplică strict sancțiunile, ceea ce limitează disponibilitatea produselor sale pentru noi”, a declarat un reprezentant Fplus, subliniind că această situație împiedică dezvoltarea serverelor IA în Rusia, determinând producătorii locali să caute alternative.

Plăcile video dezvoltate de „Modul” ar putea fi utilizate în sisteme critice, unde legislația impune folosirea componentelor locale, a explicat Ruslan Permyakov, director adjunct al Centrului de Competențe NTI. Totuși, soluțiile rusești nu vor înlocui complet Nvidia, nefiind capabile să susțină instruirea rețelelor neuronale, dar în anumite aplicații de nișă, produsele „Modul” ar putea deveni competitive.

#nvidia #video #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.