Adie vântul schimbării în Est: Macron a cerut pentru prima dată ca Ucrainei să i se acorde o „cale” de aderare la NATO

Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, a cerut pentru prima dată ca Ucrainei să i se acorde o „cale” de aderare la NATO, în cadrul unui summit critic cu privire la viitorul alianţei şi la cea mai bună modalitate de a apăra Europa împotriva agresiunii ruseşti.

Cererea de lungă durată a Ucrainei de a intra în alianţa militară condusă de SUA este văzută de Kiev şi de aliaţii săi ca fiind o parte esenţială a viitorului postbelic al ţării, însă calendarul şi mijloacele pentru a obţine acest lucru au divizat membrii NATO.

Întrebat miercuri, la o conferinţă de securitate de la Bratislava, dacă ar susţine aducerea Ucrainei în NATO, Macron a declarat că au loc discuţii şi că acestea vor continua la summitul alianţei care va avea loc în iulie în Lituania. Dar el a recunoscut că ar fi dificil să se ajungă la un consens în privinţa aderării depline, aşa că, în schimb, a pledat pentru o nouă abordare, potenţial după modelul modului în care SUA sprijină Israelul cu angajamente multianuale de a furniza arme şi sprijin specific.

Ucraina va avea nevoie de „garanţii de securitate puternice, concrete şi tangibile”, astfel încât aliaţii săi „vor trebui să construiască ceva între securitatea oferită Israelului şi o aderare cu drepturi depline”, a declarat Macron. „Avem nevoie de ceva mult mai substanţial şi avem nevoie de o cale spre aderare”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Macron #NATO #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.