Cantitatea uriașă de metan care poate fi livrată Europei dintr-o țară asiatică: 10 capitale din Occident negociază

Azerbaidjanul îşi poate îndeplini obiectivul de a dubla exporturile de gaze naturale către Europa, a declarat preşedintele Ilham Aliyev, chiar dacă ţara sa nu a obţinut încă contractele de vânzări pe termen lung de care are nevoie pentru a investi miliarde de dolari în majorarea producţiei, transmite Bloomberg.

Exporturile de gaze naturale către Europa ale statului de la Marea Caspică vor creşte la 12 miliarde metri cubi (bcm) anul acesta, de la 8 bcm în 2021, ceea ce arată că Azerbaidjanul „este încrezător că-şi va îndeplini ţinta de dublare a livrărilor până în 2027”, a afirmat Aliyev la inaugurarea unei conducte, cu o lungime de de 170 de kilometri, care face legătura între Novi Iskar, în apropiere de Sofia, şi oraşul Nis din Serbia.

Azerbaidjanul, care a început în 2020 să vândă gaze Europei, a convenit anul trecut cu Comisia Europeană să majoreze volumele la 20 bcm în următorii cinci ani.

După invadarea Ucrainei de către Rusia, Azerbaidjanul a fost contactat de mai mult de zece state europene pentru gaze naturale, dar discuţiile au fost neconcludente, au declarat pentru Bloomberg surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul.

Săptămâna trecută, ministrul azer al Energiei, Parviz Shahbazov, a refuzat să precizeze dacă s-au înregistrat progrese în negocierile cu Europa.

Serbia va fi a şaptea ţară europeană care va primi gaze din Azerbaidjan, a declarat Aliyev pentru agenţia de presă de stat Azartac. Compania energetică de stat Socar a ajuns în noiembrie la un acord privind exportul a 400 milioane metri cubi de gaze către Serbia anul viitor.

Exporturile către Bulgaria vor creşte la aproape 1 bcm anul acesta, de la 500 milioane metri cubi în 2022 şi 270 milioane metri cubi în 2021, a anunţat Aliyev.

Cumpărătorii europeni sunt reticenţi în a încheia contracte pe termen lung pentru achiziţionarea combustibililor fosili, având la dispoziţie şi alte opţiuni, cum ar fi majorarea achiziţiilor de gaze naturale lichefiate (GNL) din Qatar şi Statele Unite.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Azerbaidjan #contracte #metan #Europa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.