„Carate toxice”. Rusia nu poate vinde diamante de 1,3 miliarde de dolari din cauza sancțiunilor

01 Mart. 2025, 09:00
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
01 Mart. 2025, 09:00 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Compania de stat „Alrosa”, cel mai mare producător de diamante din Rusia și din lume, aflată sub sancțiuni internaționale, se confruntă cu o creștere bruscă a stocurilor de diamante nevândute.

La sfârșitul anului 2024, „Alrosa” a acumulat produse nevândute în valoare de 129,9 miliarde de ruble, echivalentul a 1,3 miliarde de dolari (la cursul Băncii Centrale de la sfârșitul lunii decembrie), conform raportului publicat vineri de companie.

Stocurile de diamante ale „Alrosa” au crescut cu 1,5 ori, adică cu 45,3 miliarde de ruble, după ce India, cel mai mare importator din lume, a aproape încetat să mai achiziționeze diamante. În septembrie, scăderea livrărilor pe piața indiană a atins 96%.

În urma acestor dificultăți, „Alrosa” a raportat o scădere de 26% a veniturilor, o pierdere aproape de jumătate din EBITDA și o scădere de 4,4 ori a profitului net, care a ajuns la 19,3 miliarde de ruble.

Analistul Evgheni Loktiukhov de la PSB a declarat că rezultatele companiei sunt „slabe așa cum era de așteptat”: în al doilea semestru, „Alrosa” a încheiat cu o pierdere netă de 17,3 miliarde de ruble, iar anul s-a încheiat cu un deficit de numerar. Fluxul său de numerar liber a devenit negativ, cu intrări mai mici decât ieșirile de 17,6 miliarde de ruble, iar datoria netă a crescut de trei ori, ajungând la 107,9 miliarde de ruble.

Din 2022, „Alrosa” se află sub sancțiuni occidentale, iar din începutul anului 2024, statele din grupul G7 au impus un embargou asupra diamantelor sale. De asemenea, din martie anul trecut, a fost interzisă importul de diamante de origine rusă prin terțe țări.

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.