Cu 23.000 euro și-au construit singuri o casă pe roți. Au redus facturile cu 95%

În 2017, Deni și Alin Sîrb, un cuplu de fotografi din Cluj-Napoca, și-au cumpărat un teren de 1300 metri pătrați în zona Iris-Dâmbul Rotund de lângă oraș. La acea vreme locuiau în centrul orașului, într-o casă mare și spațioasă, iar gândurile despre construcția unui tiny house erau doar vise.

Anii au trecut, orașul s-a aglomerat, iar în clipa în care au simțit din ce în ce mai tare „poluarea din aer” au luat decizia de a se apuca de treabă. Cu un buget de 27.000 euro, în iunie 2020, Deni și Alin au început să lucreze la căsuța lor. În decembrie 2020, erau deja mutați, cu mobila aproape gata și 23.000 euro cheltuiți în total.

Construcție și buget

Alin și Deni au pornit la drum cu un buget aproximativ de 27.000 euro. După câteva calcule amănunțite, au ajuns la concluzia că se vor încadra în 18.000 de euro. Acum, la final, mutați în casă și cu mobila în proporție de 95% gata, au tras linie la 23.000 euro. Vor să mai investească în curte – să planteze copaci, flori și să-și facă o grădină cu legume -, dar nu mai mult de 3000 euro.

Suprafața casei în care locuiesc Alin și Deni este de 49 metri pătrați, dintre care amprenta la sol este de 38 metri pătrați, iar dormitorul de la etaj are 11 metri pătrați. La parter există bucătăria și livingul împreună, baia și camera lui Matei, băiețelul lor de 11 luni. Baia și camera copilului sunt identice ca dimensiuni și au 5.8 metri pătrați.

În iunie 2020 s-au apucat de îngrădit și apoi de construcția în sine, dar au avut multe pauze în tot acest proces. S-au mutat definitiv pe 22 decembrie 2020, dar dacă ar fi lucrat constant, ei cred că ar fi terminat în două luni jumate.

Alin a lucrat 75% singur la construcția casei, dar a cerut ajutorul unui structurist pe partea de rezistență. „Restul de 25% este meritul familiei, căreia îi mulțumim, deoarece nu eram în stare să fac niciodată singur”, spune el.

Cei doi spun că mare parte din bani s-au dus pe materiale, iar manopera, în total, nu a depășit 1500 euro. Casuța e din panouri sandwich pe structura metalică, izolată la interior cu vată bazaltică. Iar la exterior e îmbrăcată în tablă neagră.

Au redus facturile cu 95%

Casa lor pe roți are apă din fântână, iar Alin a montat o fosă septică ecologică. Electricitatea este asigurată de panouri fotovoltaice.

„Avem toate electrocasnicele pe care le are o casă și fac față foarte bine. Dacă într-o săptămână avem o zi de soare e perfect, dacă nu, pornim câteva ore generatorul de backup”, spun ei.

Căldura este asigurată de un termoșemineu care face față mai bine decât se așteptau – erau obișnuiți cu 20 de grade în casă, iar acum au constant 23 de grade. Pentru asta, însă, trebuie să mai pună noaptea lemne pe foc, dar și-au asumat pe deplin această decizie. Când locuiau în centrul orașului cheltuielile erau cam cu 90-95% mai mari. Aici plătesc doar 70 de lei românești pe butelia de gaz o dată la două luni. Plus factura la net. Atât.

Sursa: lovedeco.ro

#tiny house #facturi #plati #casa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.