Parisul, un oraş remodelat timp de secole pentru vehicule cu cai, apoi pentru maşini cu motor, s-a transformat într-o utopie improbabilă pentru biciclişti şi pietoni. Aşa au vrut şi locuitorii capitalei franceze, şi politicienii, scrie revista Slate.
Transformarea este interesantă deoarece când cei care vor ca un oraş mare să devină mai prietenos cu pietonii, oferind soluţia bicicletelor ca mijloc principal de locomoţie, dau adesea ca exemplu Amsterdamul. Criticii spun că oraşul olandez nu poate reprezenta un model deoarece este prea mic în comparaţie cu metropolele europene. Populaţia Amsterdamului nu este nici jumătate din cea a Bucureştiului sau Parisului. Însă Parisul a dus dezbaterile şi soluţiile la alt nivel. Este o experienţă umilitoare să încerci să înveţi o abilitate nouă ca adult.
Dar este deosebit de umilitor a învăţa să mergi pe bicicletă. Nu numai pentru că mersul pe bicicletă este ceva ce toată lumea presupune că e învăţat în copilărie şi că nu se uită niciodată. Dar şi pentru că trebuie să o faci în public, clătinându-te şi prăvălindu-te sub privirile curioase ale altor adulţi care par să-şi controleze magic echilibrul, ritmul şi locul lor în lume. Aşa că este bine că Anne-Lise Millan-Brun, fondatoarea unei şcoli de ciclism din Paris, a ales ca teren de antrenament unul dintre cele mai pustii locuri din acest oraş aglomerat. La scurt timp după răsăritul soarelui, într-o dimineaţă rece de weekend de iarnă, elevii ei încep să se adune lângă Piaţa Emmanuel Fleury, la marginea de est a capitalei. Toate sunt femei; majoritatea sunt imigrante de prima sau a doua generaţie.
Au trebuit să aştepte luni de zile pentru a se înscrie la Şcoala de Ciclism din arondismentul 20, care în nicun caz nu mai are nevoie de publicitate. Millan-Brun nu are nevoie de publicitate. Acest lucru se datorează în parte pentru că ea percepe doar 50 de euro pentru lecţiile de sâmbătă dimineaţa timp de un trimestru. Afacerea îi merge şi pentru că mersul pe bicicletă a început destul de brusc să fie perceput a fi la fel de parizian ca metroul şi aproape la fel de important pentru deplasare. Cum spun parizienii: vélo, boulot, dodo – bicicletă, muncă, somn.
