Datoria de stat va depăși 136 miliarde de lei în 2025: Creștere semnificativă a împrumuturilor externe și interne

Soldul datoriei de stat al Republicii Moldova la 31 decembrie 2025 va ajunge la aproximativ 136,44 miliarde de lei, cu o creștere semnificativă față de valoarea estimată pentru sfârșitul anului 2024. Majoritatea acestei datorii va fi externă, reprezentând 61,1% din total, în timp ce 38,9% va fi datorie internă. Creșterea datoriei va fi de 12,25 miliarde de lei, datorită finanțării externe și interne nete pozitive, potrivit datelor Ministerului Finanțelor.

Ponderea datoriei de stat în PIB la finele anului 2025 este estimată la 39,2%, iar prognozele pentru anii următori sugerează o continuare a creșterii. În 2026, soldul datoriei de stat ar putea crește cu 12%, iar în 2027 va ajunge la aproximativ 167.030,2 milioane de lei, reprezentând 40,2% din PIB.

De asemenea, autoritățile estimează pentru anul 2025 emisiuni de împrumuturi de stat externe în valoare de 9.500,7 milioane de lei, echivalentul a 520,3 milioane dolari SUA, și rambursarea unor împrumuturi externe de 7.445,8 milioane de lei, echivalentul a 407,8 milioane dolari SUA.

Rata medie a dobânzii pentru obligațiunile de stat emise pe piața internă ar putea ajunge la aproximativ 6,6% pe an, iar împrumuturile externe noi vor avea o maturitate minimă de 12 ani, cu o preferință pentru creditorii multilaterali.

În ceea ce privește datoria externă, aceasta va ajunge la 83.319,5 milioane de lei la sfârșitul anului 2025, ceea ce reprezintă o creștere de 4,3% față de nivelul estimat pentru anul 2024. Totuși, ca pondere în PIB, datoria externă va scădea ușor, ajungând la 23,9%.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#dobinda #datorie #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Statele Unite au prezentat aliaților europeni un plan preliminar de încetare a focului în Ucraina, care prevede păstrarea sub control rusesc a teritoriilor ocupate, relaxarea sancțiunilor împotriva Moscovei și renunțarea la aderarea Ucrainei la NATO. Dezvăluirea a fost făcută de agenția Bloomberg, care citează oficiali europeni la curent cu negocierile.

Potrivit surselor, planul a fost discutat joi la Paris, în cadrul unei întâlniri la nivel înalt, la care au participat președintele Franței Emmanuel Macron, diplomați din Marea Britanie și Germania, precum și trimisul special al SUA, Steven Witkoff, și secretarul de stat american Marco Rubio.

Documentul, aflat deocamdată în stadiu preliminar, nu a fost discutat cu partea ucraineană, însă Kievul, potrivit surselor Bloomberg, ar fi deschis la un armistițiu dacă și Kremlinul ar accepta un acord. Diplomații europeni subliniază însă că niciun stat occidental nu recunoaște anexarea teritoriilor ocupate de Rusia.

În paralel, secretarul de stat Marco Rubio a purtat discuții directe cu ministrul de externe rus Serghei Lavrov, iar președintele american Donald Trump a declarat joi că Washingtonul așteaptă un răspuns clar din partea Rusiei „până la sfârșitul săptămânii”. În lipsa unui semnal pozitiv din partea Moscovei, SUA amenință că se vor retrage din procesul de mediere.

Rubio a adăugat că SUA nu sunt, deocamdată, pregătite să negocieze garanțiile de securitate solicitate de Ucraina, o poziție contestată de oficialii europeni care consideră că asemenea garanții sunt esențiale pentru stabilirea și menținerea unui regim de încetare a focului.

În paralel, delegația ucraineană prezentă la Paris a discutat despre un eventual mecanism de monitorizare internațională a unui armistițiu și despre posibilitatea trimiterii unui contingent de menținere a păcii.

Potrivit vicepreședintelui SUA, J.D. Vance, prezent vineri la Roma într-o întrevedere cu premierul italian Giorgia Meloni, Washingtonul este „optimist” în privința perspectivei unui acord: „Chiar și în ultimele 24 de ore, au apărut lucruri interesante. Avem speranțe că ne apropiem de finalul acestui război”, a declarat oficialul american.

Acest posibil acord de pace propus de administrația Trump ar putea marca o cotitură majoră în politica internațională, însă ridică semne de întrebare majore privind suveranitatea Ucrainei și viitorul arhitecturii de securitate europene.