Durleșteanu: Plafonarea prețurilor la carburanți – grijă față de cetățeni sau fumigene aruncate în ochii alegătorilor?

19 Iun. 2021, 11:53
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
19 Iun. 2021, 11:53 // Actual //  MD Bani

Fosta candidată la funcția de prim-ministru și ex-ministra Finanțelor, Mariana Durleșteanu, care candidează la parlamentare pe lista Partidului Legii și Dreptății, a făcut o analiză a scumpirilor la carburanți, operate în ultimele luni de către marile companii din Moldova. În urma acestora, Parlamentul a modificat legea și a întors Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică dreptul de a plafona prețurile în domeniu, scrie unimedia.info.

„Cum ajunge prețul la pompă de la 9.55 la 19.25 lei?”

Pe parcursului anului 2020-2021, când în condiții de pandemie, majoritatea țărilor treceau prin prima experiență de lockdown, cotațiile prețurilor la petrol pe bursele internaționale ne informau despre reducerea semnificativă a acestora, iar, uneori, și despre un preț negativ. Această cădere bruscă a cotațiilor a fost generată de scăderea cererii la petrol, dar și de faptul că organizația OPEC a decis scăderea producției și procesarea țițeiului în rafinării la o pondere de 70% din capacitate.

Începând cu decembrie 2020 și până în martie 2021, asistăm cu toții la o adevărată avalanșă de scumpiri. La începutul lui noiembrie 2020, cotația medie constituia circa 40-42 dolari SUA per baril. La 1 ianuarie 2021 ea trecuse de 50 dolari, la 10 februarie ea a trecut de 60 dolari, la începutul lunii martie – de 65 dolari și în prezent încă se menține la peste 60 dolari. Asta înseamnă o creștere de +50% față de noiembrie a primei componente din prețul final de la pompă, cea care constituie prețul plătit efectiv pentru petrolul importat.

Această creștere a cotațiilor a fost datorată relaxărilor începute după pandemie și reluării circulației și zborurilor. Orcum, țările membre OPEC (care reprezintă cartelul global petrolier în sine) au decis să majoreze producția de petrol ținând cont de sporirea cererii. În ultimele 5 zile consecutive am văzut o creștere a cotațiilor până la 74.68 USD/bl,  datorită scăderii stocurilor de țiței în SUA, în paralel, fiind înregistrată o creștere a cererii  de țiței în SUA și China, chiar dacă și cotațiile la produsele petroliere (benzină, motorină, kerosen) înca nu au crescut rigid.

Concluzionând, producția globală nu acoperă cererea post-pandemie, iar această scumpire vizibilă se atestă la toate produsele – fie este vorba de carburanți, energie electrică sau gaze naturale.

Acum, fiind clară starea de lucruri la bursele internaționale, să vedem cum se formează prețurile la carburanți în Republica Moldova.

Iată, de exemplu, componentele prețului la pompă pentru Benzina 95:

Preț la pompă – 19.25 MDL :

TVA 20% – 3.2083 MDL;

Accize – 6.496 MDL;

Total taxe și accize directe: 9.70 MDL, adică peste 50% din prețul de la pompa și care le suportă consumatorul.

Trebuie să menționez că accizele sunt o componentă fixă a prețului, stabilită prin lege, care s-a majorat cu 8.9%,  începând cu 1 ianuarie 2021. Această sumă, de aproape 6.50 lei per litru ,conform legislației în vigoare,  rămâne neschimbată indiferent de cum oscilează prețul la pompă – scumpire sau ieftinire. Pe de altă parte, TVA-ul e o componentă procentuală, de 20%, iar valoarea absolută crește în cazul scumpirii și se reduce în cazul ieftinirii produsului.

Pentru Diesel: preț la pompă: 16.25 MDL;

TVA 20% – 2.7083 MDL;

Accize – 2.734 MDL.

Total taxe și accize directe: 5.44 MDL, circa 33% din pret.

Este necesar să menționez că prețul la pompă include mai multe componente, cum ar fi:

  • Costuri de procesare și obținere carburanți  (angajați, investiți obligatorii de mediu, modernizare unități producție, costuri utilități – energie electrică, gaz natural, abur tehnologic);
  • Costuri logistice primare (rafinărie spre depozit – autocisterne, barje, taxe, mentenanță, anvelope, viniete, avize de specialitate, salarizare șoferi);
  • Costuri de stocare și încărcare/descărcare la depozit (angajați, investiții, dotări depozite – mediu, siguranță, taxe, impozite);
  • Costuri logistice secundare (depozit spre pompă);
  • Costuri operaționale la stațiile PECO(salarii angajați, utilaje, costuri directe de a opera stațiile, oficiile);
  • Marja de profit, în limita admisibilă de catre ANRE;
  • Accize;
  • TVA;

Conform legii, marja de profit a companiei petroliere, inclusă în prețul final de la pompă, nu poate fi mai mare de 10%. Instituția statului responsabilă, ANRE cunoaște foarte bine cu ce marjă de profit au operat petroliștii.

Vreau să menționez că, piața din Moldova funcționează cu un ciclu mediu de 2 săptămâni ca efect direct față de cotațiile internaționale. În al doilea rând, fiecare companie are anumite cantități de produse stocate la depozite și stații, care ajută suplimentar la atenuarea acestor șocuri.

Nivelul acestor stocuri și nivelul cererii poate determina viteza cu care schimbările ajung să se reflecte la pompă. Spre exemplu, cotațiile internaționale la petrolul Brent au început a crește brusc la mijlocul lunii noiembrie, după o perioadă lungă de stabilitate. La pompă primele creșteri, în cazul RM, au avut loc la 11 decembrie. Moldova e o piață foarte sensibilă la preț, ceea ce înseamnă că orice scumpire afectează imediat cererea, într-un mod semnificativ, și invers – ieftinirea prețului la pompă generează o creștere simțitoare în volumele de vânzări.

În concluzie:

Constatăm că scumpirile repetate din 2021 au fost influențate, în primul rând, de scumpirea petrolului la bursele internaționale. În al doilea rând, de majorarea accizelor de la 1 ianuarie 2021, majorarea salariului minim cu 5.8%, care a însemnat necesitatea majorării salariilor și, implicit, a creșterii componentei de costuri operaționale și de deprecierea leului moldovenesc față de dolarul SUA cu 4% în 2021.

Cu certitudine, după alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie, piața produselor petroliere va funcționa conform principiilor unei economii de piață. Mai mult,  sper ca ANRE va propune  o metodologie privind stabilirea marjei comerciale într-un mod deschis, transparent discutată cu operatorii de pe piață și experții din industria petrloieră.

Din considerentele expuse mai sus, reacția unor actori politici și funcționari de stat, privitor la scumpirea carburanților, este ajustată la scopurile electorale, aruncând fumigene în ochii cetățenilor Republicii Moldova”, a menționat Mariana Durleșteanu în analiza sa.

20 Apr. 2026, 11:42
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
20 Apr. 2026, 11:42 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

În timp ce marile hub-uri europene intră într-un blocaj fără precedent, cu zboruri anulate și flote trase pe dreapta, Aeroportul Internațional Istanbul funcționează la turație maximă, devenind punctul central al aviației globale.

Analiza realizată de Sunay Omer de la Bechtel Corporation arată că, pe fondul crizei de combustibil, centrul de greutate al transportului aerian s-a mutat rapid spre Bosfor, acolo unde accesul la kerosen face diferența dintre zbor și blocaj total.

În primăvara anului 2026, kerosenul a devenit o resursă strategică, iar succesul companiilor aeriene nu mai ține de servicii sau prețuri, ci de capacitatea de alimentare. În acest context, Turkish Airlines beneficiază de un avantaj decisiv, fiind susținută de infrastructura energetică internă a Turciei. Controlul asupra rafinăriilor precum STAR Refinery și Tüpraş asigură un flux stabil de combustibil și costuri competitive, în timp ce rivalii europeni sunt loviți de scumpiri și lipsuri.

Diferența este vizibilă în teren. Operatorii din Europa, inclusiv Lufthansa Group, sunt nevoiți să reducă drastic zborurile și să declare situații de forță majoră, în timp ce Istanbulul preia rolul de hub principal între Est și Vest. Blocajele din Dubai și Doha, generate de tensiunile din Strâmtoarea Ormuz, au amplificat această mutare, redirecționând fluxuri masive de pasageri și mărfuri către Turcia.

Indicatorii din aprilie 2026 confirmă schimbarea de paradigmă. Turkish Airlines operează o rețea de peste 340 de destinații și menține o rată de regularitate de aproximativ 98%, atrăgând tot mai multe contracte corporate și consolidându-și poziția ca principal nod de conexiune între Asia și Europa. Într-un moment în care alte companii pierd cotă de piață, operatorul turc capitalizează pe o combinație rară de avantaj geografic și securitate energetică.

Analiza lui Sunay Omer sugerează că această criză marchează începutul unei noi etape în aviația globală, în care Istanbulul nu mai este doar o alternativă, ci devine centrul sistemului. Dacă în trecut dominația aparținea hub-urilor europene, iar ulterior marilor companii din Golf, actuala criză pare să fi deschis „Era Bosforului”, în care capacitatea de a asigura combustibilul devine principalul avantaj competitiv.

În acest context, Aeroportul Istanbul, considerat la lansare un proiect supradimensionat, se dovedește a fi o investiție strategică adaptată unei lumi instabile. Concluzia analizei este clară: într-o economie globală afectată de penurie, cel mai mare lux nu mai este confortul, ci simpla posibilitate de a decola, iar în acest moment Istanbulul pare să fi câștigat această cursă.