Cine este milionarul din agricultură acuzat de un faliment de 74 milioane lei prin firme-satelit și importuri fantomă

26 Nov. 2025, 12:43
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
26 Nov. 2025, 12:43 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Un dosar de insolvență deschis în august 2025 la Judecătoria Chișinău, aparent banal, ascunde o schemă sofisticată prin care unul dintre cele mai mari grupuri de companii agricole din Republica Moldova – Wetrade (controlată de milionarul Alexandr Tatarciuc na.) – ar fi creat un lanț de datorii interne, o cesiune de creanță opacă și un faliment orchestrat cu scopul de a proteja activele proprii și de a bloca creditorii reali. În centrul acestui mecanism se află Agrounire SRL, firmă controlată 100% de Agrika SRL, care la rândul ei este deținută de Wetrade. Relația dintre aceste entități corporative indică o structură piramidală în care fluxurile financiare circulă în interiorul grupului, iar pierderile sunt împinse către companiile de bună-credință.

La 26 august 2025, Agrounire se declară insolvabilă. Administratorul Serghei Ghecianu invocă un sold în conturi de doar 11.488 de lei și datorii totale de 69,6 milioane de lei. Problema fundamentală a acestui faliment autodeclarat este că aproape toate datoriile au apărut în intervalul 24 iulie – 11 august, adică exact în săptămânile care preced cererea de insolvabilitate. Mai mult, cele mai mari datorii provin de la companii afiliate, în frunte cu Agrika SRL, ceea ce ridică suspiciuni majore privind caracterul autentic al pasivului. În plus, Ghecianu îl propune ca administrator al insolvabilității pe Dumitru Cucu, o persoană despre care există informații publice că a fost vizată în dosare penale și disciplinare, fapt ce arată o tentativă clară de a păstra controlul procedural în interiorul grupului.

Piesa centrală a schemei pare a fi o creanță pretinsă de 1.138.745 euro, aproximativ 22 milioane lei, pe care Agrika SRL o revendică în cadrul procedurii la 17 octombrie 2025. Conform actelor depuse, această sumă provine dintr-o cesiune de creanță semnată la 15 iulie între Agrika și compania belgiană SES Vanderhave N.V., unul dintre cei mai mari furnizori europeni de semințe de sfeclă de zahăr. Teoretic, SES Vanderhave ar fi livrat semințe către Agrounire în perioada februarie–aprilie 2025, iar Agrika ar fi preluat ulterior creanța. Pe hârtie, totul pare legal. Dar o analiză atentă a documentelor arată o contradicție devastatoare pentru credibilitatea întregii operațiuni.

La 28 august 2025, în cererea de concretizare depusă de Agrounire în dosarul de insolvență, compania continuă să indice SES Vanderhave ca fiind creditorul real al sumei de 22.576.642 lei, deși, conform contractului de cesiune, belgienii ar fi trebuit să iasă complet din relația juridică încă din 15 iulie. Această inconsecvență demonstrează că cesiunea nu a produs efecte la data indicată, iar documentul ar fi fost creat sau adaptat ulterior, doar pentru a justifica retroactiv includerea unei datorii mari în masa credală.

Mai grav este că așa-zisele „importuri” ale Agrounire nu sunt susținute de niciun document vamal. Facturile SES Vanderhave (FTI2500443, FTI2500849, FTI2500850, FTIM2500167, FTI2500913) sunt simple invoice-uri comerciale, fără numere de declarații vamale IM4, fără CMR, fără dovezi de transport și fără documente care să confirme trecerea mărfii prin frontiera Republicii Moldova. De altfel, ele indică livrarea DAP direct la depozitul Wetrade de pe strada Constructorilor 8 din Chișinău, nu la Agrounire. Mai mult, termenul de plată din contractele comerciale este decembrie 2025, deci datoria nu putea fi considerată scadentă în august, când Agrounire a cerut falimentul.

Un alt document-cheie – „Actul de verificare a decontărilor” din 8 octombrie 2025 – nu este semnat de niciuna dintre părți și nu confirmă livrări, ci doar copiază valorile din facturi, ceea ce arată că scopul său nu era o reconciliere contabilă reală, ci consolidarea unei datorii scriptice inventate. În lipsa oricărei probe de transport, vamă sau recepție, întreaga creanță de 1,1 milioane euro capătă caracterul unei construcții fictive menite să umfle pasivul Agrounire în favoarea Agrika.

În paralel, restul datoriilor înscrise în tabelul creditorilor din 28 octombrie 2025 arată o masă pasivă totală de aproximativ 40 milioane lei, din care peste 22 milioane reprezintă revendicarea Agrika – companie din același grup corporativ. Creditorii reali, furnizori de inputuri agricole, prestatori de servicii logistice, companii de transport și parteneri contractuali corecți, sunt împinși în plan secund și riscă să nu-și mai recupereze nimic. Paguba totală pentru aceștia se ridică la peste 18 milioane lei, în timp ce grupul Wetrade păstrează controlul și își securizează propriile interese financiare.

Cazul Agrounire arată o inginerie financiară completă: datorii fictive create în interiorul grupului, importuri inexistente, cesiuni opace, control procedural preluat printr-un administrator selectat din cercul apropiat și o strategie clară de a folosi legea insolvenței pentru a proteja activele reale și a evita plata obligațiilor legitime. Deși actele par corecte la suprafață, întreaga schemă are caracterul unei ficțiuni contabile elaborate.

În asemenea situații, în dreptul englez se aplică doctrina „piercing the corporate veil”, care permite instanței să ignore separarea juridică dintre companiile afiliate atunci când acestea sunt folosite pentru a ascunde datorii, a fabrica creanțe sau a manipula falimente. O astfel de abordare ar permite și în Moldova dezvăluirea beneficiarilor reali, excluderea creanțelor fictive, tragerea la răspundere a entităților care controlează schema și protejarea creditorilor de bună-credință. Dacă însă acest precedent va fi ignorat, mesajul transmis mediului de afaceri este unul sumbru: că ficțiunea poate fi acceptată ca instrument legal, iar legea poate deveni un instrument maleabil în mâinile celor care au resurse și conexiuni.

Holdingul agricol We Trade este controlat de Alexandr Tatarciuc, care deține 41,8%, iar fiul acestuia cu același nume 8,1%. Mihail Vainer – 45%, iar Chirilov Vladimir, care administrează compania deține 5%.

Raportul financiar al companiei relevă că în anul 2024 compania a avut un profit de 9,1 milioane de lei la o cifră de afaceri de 278,6 milioane de lei. Profitul companiei s-a redus cu 54% față de anul 2023.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

07 Nov. 2026, 14:21
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Nov. 2026, 14:21 // Actual //  Ursu Victor

Turcia pune presiune pe Rusia pentru reducerea prețului gazelor naturale și avertizează că ar putea diminua în continuare importurile rusești în favoarea gazului natural lichefiat (GNL) din Statele Unite. Ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a declarat că gazul rusesc a devenit „extrem de scump”, iar Ankara nu mai este dispusă să plătească prețuri necompetitive.

„Motivul pentru care cumpărăm mai puțin gaz din Rusia și mai mult din Statele Unite este foarte simplu: nu este vorba despre politică, ci despre preț. Gazul rusesc este extrem de scump”, a declarat Bayraktar în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii la Istanbul, potrivit Türkiye Today.

Oficialul a explicat că prețurile ridicate obligă Turcia să caute furnizori alternativi și să își diversifice sursele de aprovizionare. Mesajul transmis Moscovei este că, dacă gazul rusesc nu devine mai competitiv, Ankara va continua să îl înlocuiască treptat cu importuri mai ieftine.

Declarațiile reprezintă și un posibil instrument de negociere în relația cu Gazprom. Potrivit analistului energetic Isaac Levi, citat de Kyiv Independent, Ankara ar putea încerca să obțină reduceri de preț, amenințând Rusia cu pierderea unei cote și mai mari din piața turcă.

Schimbarea este deja vizibilă în structura importurilor. În 2006, Rusia asigura aproape 64% din gazele naturale importate de Turcia. Până în 2025, această pondere coborâse la aproximativ 37%, pe fondul creșterii livrărilor din Azerbaidjan și al importurilor de GNL.

În 2025, Turcia a importat aproximativ 21,16 miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducte, în timp ce livrările de GNL din Statele Unite au ajuns la 9,19 miliarde de metri cubi. SUA au devenit astfel principalul furnizor de gaze lichefiate al Turciei.

Ankara și-a extins masiv și infrastructura de import. Capacitatea zilnică de regazificare a GNL a crescut de la 32 de milioane de metri cubi în 2016 la aproximativ 161 de milioane de metri cubi în prezent, ceea ce permite recepționarea unor volume considerabil mai mari de gaze transportate pe mare.

Un element important în negocierile cu Moscova îl reprezintă contractele de furnizare. La sfârșitul anului 2025, compania turcă de stat BOTAȘ a prelungit cu numai un an două contracte importante cu Gazprom, care însumează aproximativ 22 de miliarde de metri cubi anual. Acestea urmează să expire la sfârșitul anului 2026, ceea ce sporește importanța discuțiilor privind prețurile și condițiile viitoarelor livrări.

Cu toate acestea, ministrul turc a exclus o ruptură completă de Rusia, subliniind că țara sa va avea în continuare nevoie de gazele rusești. Ankara intenționează însă să cumpere din sursele care oferă cele mai avantajoase condiții comerciale.

Turcia mizează inclusiv pe dezvoltarea propriilor zăcăminte din Marea Neagră. Producția de gaze din perimetrul Sakarya ar urma să ajungă la 7,5 miliarde de metri cubi anual până în 2027, diminuând dependența de importuri.

Presiunile Ankarei vin într-un moment sensibil pentru Gazprom, în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în 2027. În acest context, menținerea pieței turce devine tot mai importantă pentru exporturile energetice ale Moscovei.