Elon Musk vrea să salveze libera exprimare. Numai să n-o facă praf

Achiziția Twitter de către Elon Musk ridică o problemă foarte interesantă, politic și filozofic: libertatea de expresie devine o valoare de dreapta.

Asta e ciudat, în condițiile în care acest principiu a apărut în Atena antică și a fost consacrat de Iluminiști ca un drept și un instrument democratic, anti-oprimare. Va renunța Musk la o parte din restricțiile de conținut ale Twitter? Poate. Dar dacă da, va crea ceva mai bun decât ceea ce e Twitter azi? Poate că nu.

Musk a declanșat un val de îngrijorare atunci când a menționat, în mod repetat, libertatea de exprimare ca principal motiv al achiziției sale. E de înțeles: acest drept (free speech, în engleză) e exact mantra celebrităților de dreapta, atunci când acestea își pun în circulație teoriile bazate pe „fapte alternative”, dezinformarea și propaganda, pe rețele.

În epoca Web 2.0, libertatea de exprimare a fost transformată în armă de destabilizare a alegerilor și a opiniei publice. Asta e un lucru știut. Cum de nu înțelege acest gen de îngrijorare cel mai de succes businessman din lume?

„Time Magazine” are un articol interesant pe această temă, conform căruia lui Musk îi pasă mai puțin de astfel de lucruri, din cauza formației pe care o are. „Titanii tehnologiei au adesea o înțelegere diferită a discursului decât restul lumii fiindcă cei mai mulți sunt ingineri, nu scriitori sau cititori, iar lipsa unei educații umaniste îi face mai puțin preocupați de nuanțele sociale și politice ale liberei exprimări”, scrie Charlotte Alter. Într-un sens, pentru ingineri și programatori, dezinformarea e tot informație.

Silicon Valley, care s-a născut dintr-un ADN contestatar, s-a considerat la origini o mișcare de potențare a maselor (relativ) educate. Și chiar este asta, în mare măsură.

Așa că libera exprimare este o cauză seducătoare pentru mentalitatea Silicon Valley. Dar, în același timp, e seducătoare și pentru că e un principiu autosuficient, ca ideile primitive din matematică: ceva total conținut într-o formulă, pe baza căruia poți construi altceva, mult mai mare. Nimic complicat în sine.

#exprimare #Musk #Twitter

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova a importat, în 2024, 32.015 anvelope pentru utilaje agricole şi forestiere, iar în primele cinci luni din 2025 alte 15.676 bucăţi, arată un studiu semnat de economistul Iurie Rija. Extrapolat pe întregul an, ritmul actual ar putea egala sau chiar depăşi nivelul din 2024, confirmând cererea constant ridicată din sectorul agricol şi silvic.

Dacă în ianuarie 2024 o anvelopă costa, în medie, 2.980 lei, în ianuarie 2025 preţul a scăzut la 1.581 lei. Tendinţa s-a repetat în aprilie (1.112 lei vs. 2.836 lei). În ansamblu, valoarea importurilor pe ianuarie-mai 2025 (29,3 mil. lei) reprezintă doar 36,5 % din totalul de 80,1 mil. lei din 2024, deşi cantitatea este comparabilă. Rija explică scăderea prin trecerea la modele mai ieftine, presiunea concurenţei şi reconfigurarea logisticii.

Din punct de vedere al țării de proveniență a importurilor Turcia domină cu 44 % din volum (21.021 buc.) şi 53 % din valoare (58,2 mil. lei); preţ mediu stabil, ~2.770 lei/buc, China – 25 % din importuri, dar doar 12 % din valoare; preţ mediu prăbuşit în 2025 la 654 lei/buc și India, Ucraina şi România completează Top 5; împreună, cele cinci ţări acoperă 90 % din cantitate şi 88 % din valoare.

Totodată, Cehia livrează anvelope premium (preţ mediu peste 6.900 lei), iar în 2024 din Spania au fost importate seturi ultra-scumpe (24.900 lei/buc.), sumă care a revenit la normal în 2025.

Din cele 74 de companii importatoare, AGROPIESE TGR GRUP SRL asigură 38 % din volum şi 30 % din valoare. INTRP IND CHIVIRIGA VITALIE aduce doar 14 % din anvelope, dar aproape 29 % din valoare, semn că mizează pe produse premium. Primele şapte firme reprezintă peste 80 % din importuri, configurând o oligopolizare a pieţei.

În concluzie, Rija spune că: „Cererea rămâne elevată şi sezonieră, cu vârfuri înainte de lucrările de primăvară şi toamnă, iar scăderea preţurilor reflectă migrarea spre modele mai accesibile şi ofensiva furnizorilor asiatici. În același timp, importatorii moldoveni sunt dependenţi de un grup restrâns de ţări şi de câţiva importatori mari expune sectorul la riscuri logistice şi de preţ”.