Fabulosul palat al Moldovagaz! Documentele de construcție au dispărut

Mai multe documente de construcție a sediului companiei Moldovagaz au dispărut, iar auditorii nu au putut analiza cum au fost cheltuiți banii pentru construcția sediului companiei.

Președintele Moldovagaz, Vadim Ceban a declarat că atunci când a fost numit în fruntea companiei s-a adresat la Procuratură pentru a face lumină în cazul construcției sediului.

Auditorul Curții de Conturi, Sergiu Știrbu a spus că nu au putut fi verificate documentele cu privire banii alocați pentru construcția sediului, deoarece ele sunt lipsă.

Potrivit raportului de audit, un exemplu elocvent al investițiilor efectuate în lipsa surselor de recuperare a costurilor reprezintă investițiile capitale pentru construcția clădirii de tip oficiu a S.A. „Moldovagaz” din str. Pușkin 64, mun. Chișinău.

„Mijloacele planificate pentru a fi utilizate în construcția acestei clădiri au fost permanent în creștere. Astfel, în anul 2005, Consiliului de administrație al SA „Moldovagaz” a planificat alocarea până la 5 mil. euro sau circa 63 mil. lei pentru lucrările de proiectare și construcție a clădirii. În anul 2006 în baza documentației de proiect a fost determinat costul orientativ al construcției de 230,9 mil. lei cu suprafața totală de 12,7 mii m2. În anul 2013, documentația de proiect a fost modificată, prin majorarea suprafeței construcției până la 13,5 mii m2. În final, în anul 2018, valoarea investițiilor suportate a constituit 445,6 mil. lei”, se arată în raportul auditorilor.

Finanțarea construcției clădirii în anii 2010, 2011 și 2013, s-a efectuat prin contractarea a 3 credite în valoare totală de 138. mil. lei, fiind achitate dobânzi de 13 mil. lei, cât și comisioane / taxe și alte plăți aferente eliberării creditelor de 1,4 mil. lei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#sediu #audit #Moldovagaz

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Intermediarii profită în timp ce țițeiul rusesc găsește rute indirecte către piața europeană, susțin politicienii și oamenii din industrie, citați de politico.eu.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că dependența Europei de petrolul și gazele rusești „aparține trecutului”.

Dar alții, de la înalți oficiali ucraineni la europarlamentari și persoane din industrie, spun că acest capitol al istoriei nu s-a încheiat.

Cantități semnificative de hidrocarburi rusești, în special de petrol, continuă să fenteze sancțiunile și pe piața europeană, spun aceștia, obținând bani care finanțează mașinăria de război a lui Vladimir Putin.

Este cunoscut faptul că petrolul brut e dificil de urmărit pe piețele globale. Acesta poate fi ușor combinat cu alte transporturi în țările de tranzit, creând efectiv un lot mai mare de petrol ale cărui origini nu pot fi determinate. Procesul de rafinare, necesar pentru orice aplicație practică, elimină, de asemenea, orice urmă a originii materiei prime.

O rețea complexă de companii de transport maritim, care poartă steaguri ale unor jurisdicții offshore insesizabile, adaugă un strat suplimentar de mister; unele au fost acuzate că ajută Rusia să ascundă originea exporturilor sale de țiței folosind o varietate de mijloace.

UE a interzis în mare parte combustibilii fosili ruși de la declanșarea invaziei încoace, cu excepții pentru cantități limitate de țiței prin conducte, gaze prin conducte, gaze naturale lichefiate (GNL) și produse petroliere.

Rute spre Europa

Dar volume mari de țiței rusesc – o sursă de venituri mai mare decât gazele – sunt încă expediate pe piețele globale, ceea ce îi face pe unii experți să suspecteze că acestea ajung pe piața europeană pe ușa din spate.

„De la introducerea sancțiunilor, volumele de țiței pe care Rusia le exportă au rămas mai mult sau mai puțin constante”, a declarat Saad Rahim, economist-șef al firmei globale de tranzacționare a mărfurilor Trafigura. „Este posibil ca petrolul rusesc să fie vândut în continuare către UE și națiunile occidentale prin intermediari.”

O rută potențială către Europa este prin Azerbaidjan, care se învecinează cu Rusia și este punctul de plecare al conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), operată de BP. Portul Ceyhan, din Turcia, este un important centru de aprovizionare din care se expediază țițeiul către Europa; de asemenea, primește cantități mari din Irak prin conducta Kirkuk-Ceyhan.

François Bellamy, un europarlamentar francez și membru al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie a Parlamentului European, a exprimat suspiciuni cu privire la această rută într-o întrebare recentă adresată Comisiei. Datele arată că Azerbaidjanul a exportat cu 242.000 de barili pe zi mai mult decât a produs între aprilie și iulie anul trecut, a spus el – o marjă mare față de producția internă, care a fost de 648.000 de barili pe zi luna trecută și care este în declin pe termen lung, potrivit cifrelor ministerului.

„Cum poate o țară să își diminueze producția și să își crească exporturile în același timp? Există ceva complet inconsecvent în cifre, și această inconsecvență creează suspiciuni că sancțiunile sunt eludate”, a declarat Bellamy.

În același timp, însă, Turcia și-a dublat anul trecut importurile directe de petrol rusesc și a refuzat să impună sancțiuni asupra țițeiului rusesc, în ciuda faptului că a oferit simultan sprijin militar și umanitar Ucrainei.

Centrul finlandez pentru cercetare în domeniul energiei și al aerului curat (CREA) a avertizat la sfârșitul anului trecut că „o nouă rută pentru petrolul rusesc către UE apare prin Turcia, o destinație în creștere pentru țițeiul rusesc”, unde acesta este rafinat în produse petroliere care nu fac obiectul sancțiunilor, fiind vândut mai departe.

„Avem suficiente dovezi că unele companii internaționale cumpără produse de rafinare realizate din petrol rusesc și le vând mai departe în Europa”, a declarat Ustenko, consilierul lui Zelenski. „Este complet legal, dar complet imoral. Doar pentru că este permis, nu înseamnă că nu trebuie să facem nimic în această privință.”