Fițe de oligarh: Oare voi avea voie să am menajeră sau șofer? Un miliardar rus se plânge de sancțiunile impuse

Petr Aven este unul din oligarhii ruși vizați de sancțiunile impuse de UE și Marea Britanie. Cu o avere estimată în urmă cu o lună la 4,5 miliarde de lire sterline, Aven spune că acum nu știe dacă își poate plăti facturile.

Cu câteva zile înainte ca băncile europene să blocheze tranzacțiile cu Rusia, soția lui făcea turul bancomatelor din Londra ca să retragă cât mai mulți bani, în încercarea de a se pregăti cât de cât în cazul în care urmau zile mai grele pentru ei. Apoi a venit vestea că UE și Marea Britanie l-au sancționat, iar toate conturile și activele au fost înghețate, inclusiv un duplex dintr-un cartier londonez luxos și o vilă ticsită cu opere de artă din suburbii.

Fostul profesor, politician și om de afaceri rus, cu o avere de 4,5 miliarde de lire sterline, potrivit estimărilor făcute de guvernul britanic luna trecută, spune acum că nu știe dacă va putea să-și plătească facturile pentru utilități, potrivit Financial Times.

Viața i s-a schimbat peste noapte.

„Afacerea noastră este complet distrusă. Tot ceea ce am construit timp de 30 de ani s-a ruinat. Și trebuie să începem cumva o nouă viață”, spune el. Dar acum începe în viața lui o etapă pentru care nu pare deloc pregătit. „Oare voi avea voie să am menajeră sau șofer? Eu nu conduc… poate fiica mea vitregă va conduce. Nu știu cum o să supraviețuim”, a declarata Aven pentru sursa citată.

Aven – directorul celui mai mare grup bancar din Rusia -, care a fost fotografiat cu Vladimir Putin la Kremlin, alături de alți oligarhi, în ziua în care a început războiul în Ucraina, a fost acuzat de UE și Regatul Unit că este un apropiat al președintelui rus.

În vârstă de 67 de ani, oligarhul se confruntă cu un ordin de expulzare în mai puțin de 20 de zile. Are pașaport leton și, bineînțeles, rus, dar și viză pentru SUA și are mai multe opțiuni, dar el vrea să rămână în Marea Britanie împreună cu soția și copilul de opt ani. Crede că dacă va pleca de aici nu se va putea întoarce niciodată.

Aven, împreună cu partenerul său de afaceri Mikhail Fridman, a construit un conglomerat bancar, de servicii financiare și de investiții în Rusia, la începutul anilor 1990. O mare parte din averea lui Aven și a partenerilor săi a provenit din investițiile în petrol, scrie Digi24.

Aven este hotărât să conteste sancțiunile instituite împotriva lui, despre care susține că sunt fără temei. A încercat să găsească un avocat britanic care să solicite eliberarea unor fonduri pentru plata serviciilor de consultanță juridică, în vederea stabilirii modului de contestare a ordinului emis împotriva lui. „Avocații britanici nu vor să lucreze cu rușii”, spune el, adăugând că nu prea sunt speranțe pentru o soluție rapidă.

Aven și partenerii săi au participații la cea mai mare bancă privată din Rusia, cel mai mare lanț de supermarketuri din țară și la un operator de telefonie mobilă, între altele. Tocmai a demisionat din funcția de președinte al grupului bancar și i s-au blocat acțiunile.

A devenit unul dintre cei mai importanți oligarhi ruși din epoca Elțîn.

Aven spune că este impresionat de situația ucrainenilor și respinge afirmația potrivit căreia ar fi un apropiat al lui Putin. Afirmă că pentru a face afaceri în Rusia este necesar să ai contact cu președintele și că atunci când acesta îl solicită, el trebuie să răspundă.

#oligarh rus #sanctiuni #miliardar #avere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.