Gazul rusesc bate din nou la poarta Europei: Industria cere, politicienii ezită

La mai bine de trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, securitatea energetică a Europei rămâne fragilă. Dacă în criza energetică din 2022–2023 gazul natural lichefiat (LNG) din SUA a umplut golul lăsat de importurile rusești, astăzi, relațiile tensionate cu Washingtonul și politicile comerciale impredictibile ale președintelui Donald Trump stârnesc noi îngrijorări în rândul companiilor europene, potrivit Reuters.

În acest context, executivi din marile companii ale Uniunii Europene au început să sugereze ceea ce era de neconceput în urmă cu doar un an: o revenire limitată a gazului rusesc în mixul energetic al Europei, inclusiv prin contracte cu gigantul Gazprom.

Declarațiile vin în pofida angajamentului UE de a renunța la gazul rusesc până în 2027, un obiectiv stabilit în urma invaziei din 2022. Didier Holleaux, vicepreședinte al grupului francez Engie, a declarat pentru Reuters că, „dacă în Ucraina se va ajunge la o pace rezonabilă, Europa ar putea reveni la importuri de 60-70 miliarde metri cubi anual, inclusiv LNG”. Rusia, potrivit acestuia, ar putea acoperi din nou 20–25% din necesarul european, în scădere față de 40% înainte de război.

Patrick Pouyanne, directorul general al TotalEnergies, avertizează la rândul său că Europa nu ar trebui să se bazeze prea mult pe gazul american: „Trebuie să ne diversificăm sursele, nu să depindem de una sau două țări”. Total exportă LNG din SUA, dar și din Rusia, prin compania privată Novatek.

În Germania, stat profund afectat de pierderea gazului ieftin din Rusia, presiunea vine direct din industrie. Christof Guenther, directorul InfraLeuna, care operează un parc chimic major, afirmă că reluarea livrărilor prin conducte ar scădea prețurile mai eficient decât orice program de subvenții. „Suntem într-o criză severă și nu putem aștepta. Mulți colegi sunt de acord, chiar dacă este un subiect tabu”, a spus acesta.

Un sondaj Forsa relevă că 49% dintre locuitorii regiunii Mecklenburg-Vorpommern – punctul de sosire al gazoductului Nord Stream – doresc revenirea gazului rusesc. În întreaga Germanie, aproape o treime din alegători au votat partide pro-Rusia la alegerile federale din februarie.

În paralel, Trump folosește gazul ca monedă de schimb în negocierile comerciale și cere UE să-și reducă excedentul comercial. Comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic, a recunoscut că „vom avea nevoie de mai mult LNG”, în timp ce experții avertizează că SUA ar putea limita exporturile dacă prețurile interne cresc.

Pe fondul incertitudinilor, companiile europene încep să conteste interdicția absolută privind gazul rusesc. Unele, precum Uniper (Germania) și OMV (Austria), au obținut deja despăgubiri de miliarde de euro în instanță pentru livrările neonorate de Gazprom.

Între timp, Ucraina privește cu îngrijorare o eventuală reabilitare a gazului rusesc, într-un moment în care DTEK – cea mai mare companie energetică privată a țării – speră să importe LNG american și să-l exporte spre Europa prin capacitățile sale de stocare.

„E greu să comentez, ca ucrainean, dar sper că liderii europeni au învățat lecțiile trecutului în relația cu Rusia”, a declarat Maxim Timcenko, CEO DTEK.

Criza energetică, tensiunile transatlantice și realitățile economice riscă să redefinească politica energetică a Europei – din nou, sub presiunea gazului.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#gaz #Gazprom #Rusia #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economia Republicii Moldova traversează o perioadă de stagnare prelungită, transformată deja în recesiune tehnică, iar sursele tradiționale de creștere sunt aproape complet epuizate. Aceasta este una dintre principalele concluzii ale raportului de țară prezentat de Expert-Grup, care avertizează că modelul de dezvoltare economică practicat în ultimele decenii „și-a atins limita”, iar recuperarea post-criză anticipată pentru anii 2024–2025 nu s-a materializat.

Potrivit raportului, anul 2024 a adus o nouă serie de evoluții negative: agricultura, afectată puternic de secetă, a înregistrat o prăbușire a valorii adăugate brute cu 19%, iar industria prelucrătoare a stagnat la +0,1%, ratând complet relansarea așteptată. Aceste două sectoare – piloni tradiționali ai economiei – au tras în jos exporturile de bunuri, care s-au contractat cu 13%. Rezultatul: un PIB care a crescut simbolic cu doar 0,1%, mult sub prognoza de 2% și în continuarea stagnării din 2023 și a recesiunii profunde din 2022. Mai grav, ultimele două trimestre ale anului 2024 și primul trimestru al anului 2025 au consemnat scăderi consecutive ale PIB-ului, ceea ce marchează intrarea oficială în recesiune tehnică.

Chiar și excluzând agricultura – sector puternic afectat de condițiile meteo –, economia ar fi crescut cu doar 1,4%, ceea ce confirmă, în viziunea Expert-Grup, că dinamica slabă nu este conjuncturală, ci structurală. Singurele elemente care au susținut parțial activitatea economică au fost consumul populației și creșterea investițiilor. Totuși, această expansiune a consumului, în lipsa unei creșteri corespunzătoare în industrie, a alimentat importurile și a deteriorat suplimentar balanța comercială: pentru fiecare euro exportat se importă trei euro în bunuri.

Raportul avertizează că aceste evoluții sunt semne clare ale epuizării potențialului de creștere economică. De ani de zile, Republica Moldova se sprijină pe un model de competitivitate bazat pe costuri – în special costul redus al forței de muncă – ceea ce a menținut economia în zone cu valoare adăugată scăzută și complexitate tehnologică minimă. Expert-Grup subliniază că depășirea acestui model necesită politici orientate spre investiții în procese productive avansate, automatizare, procesarea materiilor prime locale și consolidarea brandurilor autohtone.

Slăbiciunea modelului economic actual are și costuri sociale semnificative. În prima jumătate a anului 2025, presiunile inflaționiste și dinamica economică anemică au dus la încetinirea creșterii salariilor în termeni reali – sub 2% –, în timp ce pensiile reale au stagnat sau chiar s-au redus. Remiterile, o sursă vitală de venit pentru numeroase gospodării, au continuat să scadă, atât nominal (-3%), cât și real (-9% în T1 și -11% în T2). Piața muncii reflectă aceeași tendință negativă: rata de ocupare pentru segmentul 20–64 ani a scăzut cu 3,1 puncte procentuale, numărul total al persoanelor ocupate reducându-se cu peste 73.000 în raport cu anul precedent. Experții explică această scădere nu prin creșterea șomajului, ci prin creșterea inactivității — tot mai mulți moldoveni fie lucrează peste hotare, fie intenționează să plece.

Deteriorarea veniturilor reale a împins în sus rata sărăciei absolute, care a atins în 2024 nivelul de 33,6%, cu două puncte procentuale peste anul precedent. Cele mai afectate grupuri sunt familiile numeroase, persoanele cu dizabilități și gospodăriile cu nivel redus de studii. Paradoxal, în aceeași perioadă consumul gospodăriilor a crescut cu 4,2% în termeni reali, pe fondul unei expansiuni masive a creditării persoanelor fizice (+53%). Expert-Grup avertizează că această creștere a consumului „pe datorie” reprezintă un risc major: dacă piața muncii sau costurile de finanțare se deteriorează, vulnerabilitatea financiară a gospodăriilor va crește rapid.

Accesul la locuințe rămâne o problemă critică, în ciuda creșterii creditelor ipotecare. Oferta insuficientă de locuințe și costurile ridicate cer politici orientate pe partea de ofertă — investiții în infrastructură, reducerea birocrației în construcții și extinderea programelor de locuințe sociale.

Raportul formulează și recomandări clare: instituționalizarea unui mecanism automatizat de subvenționare a creșterii salariale, majorarea salariului minim până la 50% din salariul mediu brut, precum și o creștere de cel puțin 15% a pensiilor de dizabilitate, pentru a fi aliniate cu minimul de existență estimat la 3.050 lei.

Concluzia Expert-Grup este fermă: fără o schimbare radicală de direcție — investiții în sectoare cu valoare adăugată înaltă, diversificarea economiei și modernizarea industriei — potențialul de creștere economică al Republicii Moldova va continua să se erodeze, iar stagnarea se va transforma într-o realitate structurală cu efecte sociale tot mai severe.