Liber la scumpiri? Guvernul a eliminat plafonarea adaosurilor comerciale la produsele de bază

Republica Moldova a renunțat oficial la plafonarea adaosurilor comerciale pentru produsele social importante, după ce Regulamentul privind formarea prețurilor de comercializare a acestora, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2016, a fost abrogat începând cu 30 aprilie 2026.

Decizia vine în temeiul prevederilor unei legi care a intrat în vigoare la 17 mai anul trecut și care a schimbat cadrul de reglementare cu privire la intervențiile statului asupra prețurilor.

Până la abrogare, regulamentul se aplica tuturor participanților din lanțul de distribuție a produselor social importante, în lipsa unor reglementări speciale.

Documentul stabilea limite clare pentru adaosurile comerciale practicate de comercianți și distribuitori. Astfel, produsele social importante puteau fi comercializate cu un adaos de maximum 20% aplicat la prețul de achiziție sau de livrare. Pentru pâine și colaci plafonul era și mai redus, de cel mult 10%.

În cazul produselor social importante procesate în unitățile comerciale, fie ele autohtone sau din import, regulamentul permitea un adaos comercial cumulativ de maximum 40%.

Lista produselor vizate includea mai multe alimente de bază consumate zilnic de populație. Printre acestea se numărau pâinea de până la 600 de grame, colacii, laptele de consum cu conținut redus de grăsime, chefirul, brânza de vaci, smântâna, untul, uleiul de floarea-soarelui, făina de grâu, orezul, hrișca, crupele, grișul, fulgii de ovăz, dar și preparatele pentru sugari și copii mici.

Recent, Guvernul a criticat inclusiv o inițiativă legislativă care urmărea transformarea plafonării adaosurilor comerciale într-un mecanism permanent prevăzut direct în lege, Executivul argumentând că asemenea intervenții trebuie să rămână temporare și aplicate doar în situații excepționale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.