Linia care ține banii UE pe loc! Moldova ratează o parte din finanțare în 2026

O parte din finanțarea acordată Republicii Moldova prin Planul de Creștere al Uniunii Europene (1,9 miliarde de euro n.a) nu va fi debursată în semestrul II al anului 2026, după ce anumite condiționalități asumate de autorități nu au fost îndeplinite la termen. Printre acestea se numără și punerea în exploatare a liniei electrice Vulcănești–Chișinău, a declarat ministrul Finanțelor, Victoria Belous, în cadrul unei emisiuni de la Realitatea TV.

Întrebată dacă întârzierea punerii în exploatare a liniei Vulcănești–Chișinău blochează o parte din tranșa aferentă Planului de Creștere, Belous a explicat că finanțarea europeană este direct legată de realizarea reformelor și măsurilor asumate de Republica Moldova.

„Noi debursăm banii sau primim banii de la Uniunea Europeană în funcție de cum facem reformele”, a explicat ministrul.

Potrivit ministrului, ratarea unui indicator într-un anumit semestru nu înseamnă însă pierderea definitivă a finanțării. Dacă măsura este realizată în perioada următoare, suma corespunzătoare poate fi încasată ulterior.

În cazul liniei Vulcănești–Chișinău, Belous a confirmat că o anumită sumă nu va ajunge în Republica Moldova în semestrul II al anului 2026, ci va fi transferată în prima jumătate a anului 2027, după îndeplinirea condiției.

„O anumită sumă nu o să fie în semestrul II 2026, dar o să fie încasată în semestrul I 2027”, a precizat ministra Finanțelor.

Victoria Belous a subliniat că banii nu sunt pierduți, ci plata este, practic, decalată până la realizarea măsurii asumate.

Ministrul a insistat că toate condiționalitățile incluse în Planul de Creștere urmăresc îmbunătățirea condițiilor de trai din Republica Moldova și nu reprezintă reforme impuse fără beneficii pentru populație.

Ea a dat drept exemple dezvoltarea infrastructurii, crearea locurilor în creșe și alte reforme prevăzute în plan, afirmând că acestea sunt în primul rând în interesul cetățenilor Republicii Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#belous #linie #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.