Nu are cine să plătească! În Franța, un superyacht confiscat creează bătăi de cap, nu doar proprietarului

Reprezentanții unui șantier naval francez spun că nu știu pe cine să factureze pentru taxele de acostare acumulate de un superyacht de 120 de milioane de dolari reținut. Reuters menționează că iahtul aparține lui Igor Sechin, CEO al gigantului petrolier Rosneft, care se află acum pe listele de sancțiuni ale UE și SUA.

Alice Boisseau, ofițer de comunicare la Șantierele Navale La Ciotat, a declarat pentru Reuters că compania „continuă să factureze” taxe de acostare pentru iahtul reținut, Amore Vero. În acest context, compania nu știe cine trebuie să plătească.

Potrivit autorităților franceze, Amore Vero este deținută de o companie condusă de Igor Sechin, CEO al gigantului petrolier rus Rosneft. Nava de 86 de metri a fost reținută pe 3 martie. Sechin a negat că iahtul aparține companiei.

Amore Vero valorează aproximativ 120 de milioane de dolari și poate găzdui un total de 42 de oaspeți și membri ai echipajului, potrivit SuperYacht Fan. Are o piscină care se transformă într-o platformă pentru elicopter și o terasă la soare cu jacuzzi, potrivit Oceanco, producătorul său.

Două firme care deservesc Amore Vero au declarat pentru Reuters că autoritățile franceze nu le-au spus despre statutul juridic al iahtului după confiscare, ceea ce înseamnă că nu era clar cine trebuia să plătească pentru acostare sau alte taxe de întreținere.

Oficialii francezi au declarat că proprietarul Amore Vero era responsabil pentru acoperirea costurilor de acostare și întreținere într-un moment în care statul avea custodia navei, a raportat Reuters.

Sechestrarea Amore Vero a venit la scurt timp după ce Sechin a fost inclus pe listele de sancțiuni ale UE și SUA în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

#superyacht #iaht de lux #oligarh rus #taxe

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.