Nu are cine să plătească! În Franța, un superyacht confiscat creează bătăi de cap, nu doar proprietarului

Reprezentanții unui șantier naval francez spun că nu știu pe cine să factureze pentru taxele de acostare acumulate de un superyacht de 120 de milioane de dolari reținut. Reuters menționează că iahtul aparține lui Igor Sechin, CEO al gigantului petrolier Rosneft, care se află acum pe listele de sancțiuni ale UE și SUA.

Alice Boisseau, ofițer de comunicare la Șantierele Navale La Ciotat, a declarat pentru Reuters că compania „continuă să factureze” taxe de acostare pentru iahtul reținut, Amore Vero. În acest context, compania nu știe cine trebuie să plătească.

Potrivit autorităților franceze, Amore Vero este deținută de o companie condusă de Igor Sechin, CEO al gigantului petrolier rus Rosneft. Nava de 86 de metri a fost reținută pe 3 martie. Sechin a negat că iahtul aparține companiei.

Amore Vero valorează aproximativ 120 de milioane de dolari și poate găzdui un total de 42 de oaspeți și membri ai echipajului, potrivit SuperYacht Fan. Are o piscină care se transformă într-o platformă pentru elicopter și o terasă la soare cu jacuzzi, potrivit Oceanco, producătorul său.

Două firme care deservesc Amore Vero au declarat pentru Reuters că autoritățile franceze nu le-au spus despre statutul juridic al iahtului după confiscare, ceea ce înseamnă că nu era clar cine trebuia să plătească pentru acostare sau alte taxe de întreținere.

Oficialii francezi au declarat că proprietarul Amore Vero era responsabil pentru acoperirea costurilor de acostare și întreținere într-un moment în care statul avea custodia navei, a raportat Reuters.

Sechestrarea Amore Vero a venit la scurt timp după ce Sechin a fost inclus pe listele de sancțiuni ale UE și SUA în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

#superyacht #iaht de lux #oligarh rus #taxe

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Exporturile de grâu ale Republicii Moldova în sezonul agricol 2025–2026 au intrat într-o zonă de echilibru cantitativ, însă scăderea prețurilor și problemele de calitate limitează câștigurile fermierilor și traderilor. Concluzia apare în analiza economistului Iurie Rija, care a examinat evoluția livrărilor externe în perioada iulie–noiembrie 2025 .

Potrivit datelor, în primele cinci luni ale sezonului au fost exportate 583,2 mii tone de grâu, un volum cu 18% mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut. Chiar și așa, nivelul rămâne sub recordurile din anii favorabili: 703,5 mii tone în 2023 și 894,5 mii tone în 2021, ceea ce arată că sectorul nu a revenit încă la capacitatea maximă de export.

Diferența majoră vine din preț. În perioada analizată, grâul moldovenesc a fost exportat la un preț mediu de 3,55 lei/kg, cu 2% mai mic decât în sezonul precedent și cu 14% sub nivelul din 2021, considerat reperul pre-război. Economistul explică această evoluție prin presiunea pieței internaționale, dar și prin probleme de calitate, în special la indicatorii tehnologici ai grâului.

În termeni valorici, exporturile de grâu au adus încasări de aproximativ 2,07 miliarde lei în perioada iulie–noiembrie 2025. Suma este în creștere cu 16% față de 2024, datorită volumelor mai mari, dar rămâne mult sub nivelul din 2021, când exporturile de grâu generau aproape 3,7 miliarde lei.

Structura piețelor de desfacere s-a modificat semnificativ. Italia a devenit principala destinație pentru grâul moldovenesc, cu 254 mii tone exportate, adică 44% din total, la un preț mediu de 3,59 lei/kg, peste media generală. România a coborât pe locul doi, cu 104,8 mii tone, urmată de Grecia, cu 91,8 mii tone. Cele mai bune prețuri au fost obținute pe piața din Liban, unde grâul moldovenesc s-a vândut, în medie, cu 4,08 lei/kg.

Pe partea de companii, „RUSAGRO-PRIM” SRL rămâne lider detașat al exporturilor, cu 123,2 mii tone (21% din total), urmată de „AGRO-NOVA PRIM” SRL și „OROM-IMEXPO” SRL. Primele trei companii au realizat aproape jumătate din exporturile naționale de grâu.

În concluzie, analiza lui Iurie Rija arată că Republica Moldova exportă grâu în volume rezonabile, dar pierde la capitolul valoare adăugată. Oferta ridicată din bazinul Mării Negre, concurența regională și calitatea inegală a producției continuă să apese pe prețuri, ceea ce face ca revenirea la performanțele financiare din anii de vârf să rămână, cel puțin deocamdată, improbabilă .

#Grîu #export #Italia #Moldova