Omul de afaceri care a cheltuit 30 de milioane de dolari pe zidul lui Trump de la granița cu Mexic vrea acum să-l vândă

Un om de afaceri care a cheltuit 30 de milioane de dolari pentru construirea zidului lui Donald Trump de la granița cu Mexic vrea acum să-l vândă și caută cumpărători. Acesta speră să obțină 20 de milioane de dolari pe milă.

Tommy Fisher, 51 de ani, este cel care a dat banii pentru construirea unui zid lung de 5 kilometri, cu 15.000 de stâlpi din oțel, cu înălțimea de 5,5 metri, care este pe linia de frontieră dintre Mexic și SUA de-a lungul râului Rio Grande, lângă Mission, Texas, scrie Digi24.

În 2019, compania omului de afaceri din Dakota de Nord, Fisher Industries, a primit 6,9 milioane de dolari pentru a construi aproape un kilometru de zid de la We Build the Wall (WBTW), organizația care era responsabilă cu fondurile pentru construcții.

Această companie a fost fondată de fostul veteran american Brian Kolfage și a fost condusă împreună cu fostul strateg de la Casa Albă, Steve Bannon. Mai târziu, în același an, Fisher a început să adauge o altă secțiune la zid și a mai primit 1,5 milioane de dolari de la Kolfage și Bannon.

Însă Fisher a fost forțat să rupă înțelegerea cu cei doi, care ulterior au fost acuzați pentru fraudă, după ce ar fi utilizat donații pentru zid în scop personal. Ambii s-au declarat nevinovați. Bannon a fost amnistiat de Trump, în ultimele sale zile de mandat, în timp ce Kolfage urmează să apară în fața instanței în noiembrie.

Pentru Fisher, costurile pentru construirea zidului au crescut până la 30 de milioane de dolari, adică de 20 de ori mai mult decât estimările inițiale.

Anul trecut, o organizație ecologistă non-profit a dat în judecată WBTW și Fisher Industries, iar simpatizanții au protestat împotriva construcției, pentru că aceasta a fost ridicată prea aproape de râu și ar putea duce la inundații mai grave.

După ce a câștigat alegerile din SUA, Joe Biden a oprit construcția zidului lui Trump, iar luna trecută a returnat 2,2 miliarde de dolari forțelor armate.

Inițial, Fisher a fost foarte entuziasmat de proiect: „Am crezut că va fi un proiect de care ne vom aminti, precum barajul Hoover”. Acum, însă, speră că cineva va dori să-l cumpere. Speră că va încasa 20 de milioane de dolari pe milă, adică 1,6 kilometri.

#zid #milioane de dolari #vanzare #Trump

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Actuala formă de organizare a administrației publice locale din Republica Moldova este profund ineficientă și împovărătoare pentru buget, a declarat fostul președinte al Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, în cadrul emisiunii „Contrasens” a publicației ZIUA.

Potrivit lui Ciocan, structura administrativă actuală generează costuri excesive, în condițiile în care foarte puține primării reușesc să se autofinanțeze. El a afirmat că, potrivit studiilor la care a avut acces și la care a participat, doar două primării din cele 898 existente, Chișinău și Bălți, își pot acoperi cheltuielile administrative din veniturile proprii.

„Nu vorbim despre investiții sau dezvoltare, ci strict despre cheltuieli administrative, facturi și salarii”, a subliniat fostul șef al CEC.

Ciocan a atras atenția și asupra fragmentării excesive a administrației locale, menționând că există numeroase localități unde primarii sunt aleși în turul doi cu aproximativ 100 de voturi, ceea ce, în opinia sa, indică probleme structurale serioase.

Fostul oficial a pus situația actuală pe seama unor tendințe de durată, precum dezindustrializarea de după independență, migrația masivă și îmbătrânirea populației. În multe localități rurale, a spus el, activitatea economică este minimă, locurile de muncă lipsesc, iar producția locală este redusă, cu excepția parțială a sectorului agrar.

În acest context, Ciocan consideră că statul trebuie să intervină pentru modernizarea administrației publice și pentru reorganizarea administrativ-teritorială, astfel încât serviciile publice să fie mai eficiente.

El a avertizat că, dacă după alegerile din 2027 nu vor fi operate schimbări, Republica Moldova riscă să fie nevoită să mențină „acest sistem monstru” încă patru ani, din cauza constrângerilor procedurale și a normelor internaționale.