Omul de afaceri care a cheltuit 30 de milioane de dolari pe zidul lui Trump de la granița cu Mexic vrea acum să-l vândă

Un om de afaceri care a cheltuit 30 de milioane de dolari pentru construirea zidului lui Donald Trump de la granița cu Mexic vrea acum să-l vândă și caută cumpărători. Acesta speră să obțină 20 de milioane de dolari pe milă.

Tommy Fisher, 51 de ani, este cel care a dat banii pentru construirea unui zid lung de 5 kilometri, cu 15.000 de stâlpi din oțel, cu înălțimea de 5,5 metri, care este pe linia de frontieră dintre Mexic și SUA de-a lungul râului Rio Grande, lângă Mission, Texas, scrie Digi24.

În 2019, compania omului de afaceri din Dakota de Nord, Fisher Industries, a primit 6,9 milioane de dolari pentru a construi aproape un kilometru de zid de la We Build the Wall (WBTW), organizația care era responsabilă cu fondurile pentru construcții.

Această companie a fost fondată de fostul veteran american Brian Kolfage și a fost condusă împreună cu fostul strateg de la Casa Albă, Steve Bannon. Mai târziu, în același an, Fisher a început să adauge o altă secțiune la zid și a mai primit 1,5 milioane de dolari de la Kolfage și Bannon.

Însă Fisher a fost forțat să rupă înțelegerea cu cei doi, care ulterior au fost acuzați pentru fraudă, după ce ar fi utilizat donații pentru zid în scop personal. Ambii s-au declarat nevinovați. Bannon a fost amnistiat de Trump, în ultimele sale zile de mandat, în timp ce Kolfage urmează să apară în fața instanței în noiembrie.

Pentru Fisher, costurile pentru construirea zidului au crescut până la 30 de milioane de dolari, adică de 20 de ori mai mult decât estimările inițiale.

Anul trecut, o organizație ecologistă non-profit a dat în judecată WBTW și Fisher Industries, iar simpatizanții au protestat împotriva construcției, pentru că aceasta a fost ridicată prea aproape de râu și ar putea duce la inundații mai grave.

După ce a câștigat alegerile din SUA, Joe Biden a oprit construcția zidului lui Trump, iar luna trecută a returnat 2,2 miliarde de dolari forțelor armate.

Inițial, Fisher a fost foarte entuziasmat de proiect: „Am crezut că va fi un proiect de care ne vom aminti, precum barajul Hoover”. Acum, însă, speră că cineva va dori să-l cumpere. Speră că va încasa 20 de milioane de dolari pe milă, adică 1,6 kilometri.

#zid #milioane de dolari #vanzare #Trump

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova a importat, în 2024, 32.015 anvelope pentru utilaje agricole şi forestiere, iar în primele cinci luni din 2025 alte 15.676 bucăţi, arată un studiu semnat de economistul Iurie Rija. Extrapolat pe întregul an, ritmul actual ar putea egala sau chiar depăşi nivelul din 2024, confirmând cererea constant ridicată din sectorul agricol şi silvic.

Dacă în ianuarie 2024 o anvelopă costa, în medie, 2.980 lei, în ianuarie 2025 preţul a scăzut la 1.581 lei. Tendinţa s-a repetat în aprilie (1.112 lei vs. 2.836 lei). În ansamblu, valoarea importurilor pe ianuarie-mai 2025 (29,3 mil. lei) reprezintă doar 36,5 % din totalul de 80,1 mil. lei din 2024, deşi cantitatea este comparabilă. Rija explică scăderea prin trecerea la modele mai ieftine, presiunea concurenţei şi reconfigurarea logisticii.

Din punct de vedere al țării de proveniență a importurilor Turcia domină cu 44 % din volum (21.021 buc.) şi 53 % din valoare (58,2 mil. lei); preţ mediu stabil, ~2.770 lei/buc, China – 25 % din importuri, dar doar 12 % din valoare; preţ mediu prăbuşit în 2025 la 654 lei/buc și India, Ucraina şi România completează Top 5; împreună, cele cinci ţări acoperă 90 % din cantitate şi 88 % din valoare.

Totodată, Cehia livrează anvelope premium (preţ mediu peste 6.900 lei), iar în 2024 din Spania au fost importate seturi ultra-scumpe (24.900 lei/buc.), sumă care a revenit la normal în 2025.

Din cele 74 de companii importatoare, AGROPIESE TGR GRUP SRL asigură 38 % din volum şi 30 % din valoare. INTRP IND CHIVIRIGA VITALIE aduce doar 14 % din anvelope, dar aproape 29 % din valoare, semn că mizează pe produse premium. Primele şapte firme reprezintă peste 80 % din importuri, configurând o oligopolizare a pieţei.

În concluzie, Rija spune că: „Cererea rămâne elevată şi sezonieră, cu vârfuri înainte de lucrările de primăvară şi toamnă, iar scăderea preţurilor reflectă migrarea spre modele mai accesibile şi ofensiva furnizorilor asiatici. În același timp, importatorii moldoveni sunt dependenţi de un grup restrâns de ţări şi de câţiva importatori mari expune sectorul la riscuri logistice şi de preţ”.