Omul de afaceri care a cheltuit 30 de milioane de dolari pe zidul lui Trump de la granița cu Mexic vrea acum să-l vândă

Un om de afaceri care a cheltuit 30 de milioane de dolari pentru construirea zidului lui Donald Trump de la granița cu Mexic vrea acum să-l vândă și caută cumpărători. Acesta speră să obțină 20 de milioane de dolari pe milă.

Tommy Fisher, 51 de ani, este cel care a dat banii pentru construirea unui zid lung de 5 kilometri, cu 15.000 de stâlpi din oțel, cu înălțimea de 5,5 metri, care este pe linia de frontieră dintre Mexic și SUA de-a lungul râului Rio Grande, lângă Mission, Texas, scrie Digi24.

În 2019, compania omului de afaceri din Dakota de Nord, Fisher Industries, a primit 6,9 milioane de dolari pentru a construi aproape un kilometru de zid de la We Build the Wall (WBTW), organizația care era responsabilă cu fondurile pentru construcții.

Această companie a fost fondată de fostul veteran american Brian Kolfage și a fost condusă împreună cu fostul strateg de la Casa Albă, Steve Bannon. Mai târziu, în același an, Fisher a început să adauge o altă secțiune la zid și a mai primit 1,5 milioane de dolari de la Kolfage și Bannon.

Însă Fisher a fost forțat să rupă înțelegerea cu cei doi, care ulterior au fost acuzați pentru fraudă, după ce ar fi utilizat donații pentru zid în scop personal. Ambii s-au declarat nevinovați. Bannon a fost amnistiat de Trump, în ultimele sale zile de mandat, în timp ce Kolfage urmează să apară în fața instanței în noiembrie.

Pentru Fisher, costurile pentru construirea zidului au crescut până la 30 de milioane de dolari, adică de 20 de ori mai mult decât estimările inițiale.

Anul trecut, o organizație ecologistă non-profit a dat în judecată WBTW și Fisher Industries, iar simpatizanții au protestat împotriva construcției, pentru că aceasta a fost ridicată prea aproape de râu și ar putea duce la inundații mai grave.

După ce a câștigat alegerile din SUA, Joe Biden a oprit construcția zidului lui Trump, iar luna trecută a returnat 2,2 miliarde de dolari forțelor armate.

Inițial, Fisher a fost foarte entuziasmat de proiect: „Am crezut că va fi un proiect de care ne vom aminti, precum barajul Hoover”. Acum, însă, speră că cineva va dori să-l cumpere. Speră că va încasa 20 de milioane de dolari pe milă, adică 1,6 kilometri.

#zid #milioane de dolari #vanzare #Trump

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.