Moldovenii vor salarii ca în Uniunea Europeană, dar nu ar avea aceeași productivitate, preferă să muncească la negru sau să trăiască din banii trimiși de rudele de peste hotare, a declrat Ana Groza, președintele Confederației Naționale a Patronatului din Republica Moldova, care a explicat deficitul de forță de muncă din economie. În timp ce angajatorii reclamă lipsa personalului, numai în construcții, industria textilă și HoReCa ar mai fi nevoie de aproximativ 45 mii–46 mii de angajați.
Potrivit Anei Groza, pe platforma Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt înregistrate aproximativ 14 mii de locuri vacante, însă necesarul real al companiilor ar fi mult mai mare. Situația a ajuns până acolo încât managerii și directorii de resurse umane merg personal prin sate, la primării și chiar la biserici, în încercarea de a găsi oameni dispuși să se angajeze.
„Avem foarte dese cazuri când, în perioada de weekend, directorii de resurse umane, diferiți manageri merg prin regiuni, prin sate, la primării, la biserici și caută acești salariați. E foarte, foarte dificil să angajeze”, a declarat Ana Groza.
Cele mai mari probleme sunt semnalate în construcții, unde companiile care au în prezent aproximativ 50 mii–60 mii de angajați ar mai avea nevoie de cel puțin 30.000 de muncitori. În industria textilă, unde activează circa 13 mii de persoane, ar putea fi create încă 10.000 de locuri de muncă, iar sectorul HoReCa, cu aproximativ 26.000 de salariați, ar putea absorbi suplimentar 5 mii–6mii de persoane.
Președintele Confederației Naționale a Patronatului susține că una dintre principalele probleme ține de așteptările salariale ale moldovenilor, pe care le consideră disproporționate în raport cu productivitatea muncii.
„O altă parte justifică prin faptul că dânșii vor salarii ca în Uniunea Europeană, dar nu depun efortul și nu au productivitatea ca în Uniunea Europeană. Și a treia, trăiesc pe remitențe”, a afirmat Groza.
Potrivit reprezentantei patronatelor, o parte dintre persoanele apte de muncă preferă activitățile nedeclarate, evitând astfel plata impozitelor și a contribuțiilor sociale. Altele nu sunt interesate de angajare deoarece beneficiază de sprijinul financiar al rudelor stabilite în străinătate.
Declarațiile ridică însă și problema condițiilor oferite de angajatori. Deși patronatele reclamă că moldovenii cer salarii europene fără o productivitate comparabilă, Ana Groza nu a prezentat date despre remunerațiile propuse pentru zecile de mii de posturi neocupate, programul de lucru sau condițiile din sectoarele care se confruntă cu lipsa personalului. De asemenea, nu au fost prezentate date comparative care să demonstreze diferențele de productivitate invocate.
În aceste condiții, rămâne neclar în ce măsură deficitul de angajați este provocat de lipsa dorinței de a munci și în ce măsură de nivelul salariilor și de condițiile de angajare.
Pentru depășirea crizei, Ana Groza consideră necesară implicarea Guvernului, patronatelor și sindicatelor în elaborarea unor programe care să stimuleze ocuparea forței de muncă locale.
„Este de datoria noastră, și a statului, și a Guvernului, și a patronatului, și a sindicatelor să stimulăm angajarea locală și să facem așa ca să venim cu programe de angajare activă a cetățenilor din Republica Moldova”, a declarat aceasta.
În paralel, patronatele pledează pentru facilitarea importului de muncitori din state asiatice, prin acorduri bilaterale negociate la nivel guvernamental. Printre țările menționate de Ana Groza se numără Nepal, Indonezia și Bangladesh, de unde companiile moldovenești ar putea recruta personal.
Reprezentanta angajatorilor susține că muncitorii din aceste state ar fi dispuși să lucreze mai mult și ar avea pretenții mai reduse, inclusiv în privința remunerării.
