Pe fondul crizei gazelor din Europa, SUA au devenit luna trecută cel mai mare exportator mondial de gaze lichefiate

Pentru prima dată în istorie, SUA au devenit luna trecută cel mai mare exportator mondial de gaze lichefiate, în condiţiile în care au explodat livrările spre Europa, transmite Bloomberg.

În luna decembrie 2021, livrările de gaze lichefiate de la facilităţile americane le-au depăşit pe cele din Qatar, după o creştere explozivă a livrărilor de la terminalele Sabine Pass şi Freeport, arată datele analizate de Bloomberg.

Revoluţia gazelor de şist, la care se adaugă şi investiţiile de miliarde de dolari în facilităţi de lichefiere a gazelor, au transformat SUA dintr-un importator într-un exportator net de gaze lichefiate în mai puţin de un deceniu. Producţia de gaze a SUA a crescut cu aproximativ 70% comparativ cu situaţia din 2010 iar la finele acestui an SUA ar urma să deţină cele mai mari capacităţi de export de gaze lichefiate din lume, după ce va deveni funcţional terminalul Calcasieu Pass al firmei Venture Global.

Cu toate acestea, analiştii sunt de părere că poziţia de lider mondial ocupată de SUA pe segmentul exporturilor de gaze lichefiate va fi una de scurtă durată. Exporturile americane au fost cu puţin peste cele ale Qatarului sau Australiei iar orice eventuale probleme care să afecteze producţia va modifica clasamentul. În plus, pe termen mediu Qatarul are în vedre un uriaş proiect de export de gaze lichefiate, care ar urma să devină funcţional la finele acestui deceniu, care va cimenta şi mai mult poziţia de lider a Qatarului în ceea ce priveşte exporturile de gaze lichefiate.

Qatarul şi SUA vor concura pentru titlul de cel mai mare producător mondial de gaze lichefiate în următorul deceniu”, a estimat Muqsit Ashraf, director la firma de consultanţă Accenture.

Între timp însă creşterea exporturilor americane de gaze lichefiate va ajuta la rezolvarea unui deficit global de aprovizionare. Europa se confruntă cu o criză a gazelor în sezonul de iarnă în condiţiile în care firmele de utilităţi au probleme cu stocurile reduse de gaze. În luna decembrie 2021, clienţii de peste hotare au achiziţionat 13% din producţia de gaze a SUA, ceea ce înseamnă o creştere de şapte ori comparativ cu situaţia din urmă cu cinci ani, când nu exista o mare parte din infrastructura necesară pentru a exporta gaze lichefiate.

Datele colectate de Bloomberg mai arată că în 2021 terminalele de export de gaze lichefiate din SUA au trimis un număr record de 1.043 de cargouri cu gaze lichefiate şi aproape jumătate din aceste nave au mers spre statele din Asia în timp ce o treime au mers spre destinaţii din Europa.

#LNG #export #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.