Populația Croației, îndemnată să renunțe la economiile „din ciorap”. Ce legătură are cu aderarea la UE

Banca Centrală a Croaţiei a îndemnat populaţia să înceapă să scoată bancnotele de kuna (moneda națională a Croației) de la saltea sau de la ciorap şi să le ducă la bancă, în ideea de a facilita adoptarea monedei euro, care ar urma să aibă loc în luna ianuarie 2023, transmite Bloomberg.

Cea mai nouă ţară membră a Uniunii Europene se aşteaptă să obţină în luna iulie a acestui an o decizie finală din partea statelor din zona euro cu privire la data la care va putea adera la moneda unică, scrie Agerpres.

„Cetăţenii care păstrează acasă mari sume de kuna, fie sub formă de economii „la ciorap” fie sub formă de numerar pentru nevoile de tranzacţii, se pot pregăti pentru trecerea la euro prin reducerea numerarului pe care îl păstrează, fie prin depozitarea la bancă sau prin cheltuirea treptată. În acest fel vor simplifica procesul de conversie pentru ei”, a subliniat Banca Naţională a Croaţiei.

La fel ca şi vecinii lor din fostele ţări comuniste, croaţii păstrează banii în casă din cauza neîncrederii în stat sau în bănci. Cunoscute popular sub denumirea de „economii la ciorap”, aceste puşculiţe au fost foarte populare în perioadele de inflaţie ridicată sau turbulenţe politice pe care Croaţia le-a cunoscut în anii 1990.

Banca Naţională a Croaţiei nu are estimări cu privire la cât de multe din cele 36 de miliarde de kuna (5,4 miliarde de dolari) aflate în prezent în circulaţie sunt depozitate în afara băncilor.

Ambele monede vor fi acceptate ca mijloc legal de plată timp de doi ani de la data la care se va face trecerea la euro, iar populaţia va putea schimba vechile kuna la bănci pe parcursul anului 2023 şi ulterior la banca centrală.

Se estimează că în perioada 2022-2024 costul total al trecerii la euro al Croaţiei pentru Banca Naţională se va ridica la 916 milioane de kuna (138 milioane de dolari). La rândul lor, băncile comerciale au estimat că această conversie ar putea să le coste un miliard de kuna pe an sub formă de comisioane de schimb, însă aderarea la euro va conduce la reducerea riscurilor valutare şi îmbunătăţirea stabilităţii.

Ultima extindere a zonei euro datează din 2015, când Lituania a devenit al 19-lea stat membru al blocului monetar. Deşi toate satele membre UE, cu excepţia Danemarcei, sunt obligate să adere la zona euro, puţine ţări fac eforturi serioase pentru a se alătura zonei unice.

#economii la ciorap #kuna #croatia #euro

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În prezent relațiile dintre Statele Unite și Rusia sunt la cel mai scăzut nivel de după sfârșitul Războiului Rece.

Dar de-a lungul secolelor, legăturile au fost mai strânse, dovadă că acum 156 de ani, Rusia a vândut Americii cu suma de 7,2 milioane de dolari, Alaska, tranzacție care este considerată de experți cea mai mare greșeală din istorie a Moscovei.

Pe 30 martie 1867. Statele Unite și Rusia au ajuns la un acord privind achiziționarea teritoriului de nord al Alaskăi, care cuprindea aproape 600.000 de mile pătrate, potrivit TVP World.

În 1866, guvernul rus a analizat oferta Statelor Unite de a cumpăra pământul din Alaska. William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a mediat acordul în numele Washingtonului, în timp ce ministrul rus Edouard de Stoeckl a condus negocierile în numele Moscovei.

Cele două națiuni au ajuns la un acord la 30 martie 1867, prin care Statele Unite trebuia să plătească Rusiei suma de 7,2 milioane de dolari pentru Alaska.

Tranzacția a fost intermediată de Edouard de Stoeckl, care a primit un cec de 7,2 milioane de dolari. Tratatul de cesiune, care a fost semnat de țarul Alexandru al II-lea și a încheiat oficial înțelegerea de cumpărare a Alaska din Rusia.

Președintele Statelor Unite de atunci Andrew Johnson a semnat tratatul pe 28 mai, iar Senatul american a validat acordul pe 9 aprilie, iar Alaska a fost transferată oficial la Statele Unite pe 18 octombrie 1867. Această achiziție a pus capăt prezenței Rusiei în America de Nord și a asigurat accesul SUA la marginea nordică a Pacificului.

Statele Unite au cumpărat aproape 600.000 de mile pătrate cu mai puțin de 2 cenți pe acru, deși mulți politicieni de la Washington s-au opus achiziției.

Abia după marea goană a aurului din Klondike, Alaska a fost văzută de toți americanii ca o adăugare demnă la teritoriul american. În plus, locația strategică a terenului achiziționat dădea drept SUA la revendicările teritoriale din Arctica.
Importanța strategică a Alaska a fost în cele din urmă recunoscută în cel de-Al Doilea Război Mondial. Alaska a devenit stat la 3 ianuarie 1959.