Randamente dezamăgitoare în Moldova: Producția de floarea-soarelui se prăbușește

31 Oct. 2024, 14:35
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
31 Oct. 2024, 14:35 // Actual //  Ursu Victor

Indicele mărfurilor CRB a atins un minim de șase săptămâni, coborând la 331 de puncte, în contextul unei scăderi semnificative a prețurilor la energie. Prețul țițeiului WTI a coborât la 68 USD/baril, marcând o scădere de 6% — cea mai abruptă din ultimii doi ani, declin atribuit atacurilor recente ale Israelului asupra Iranului, care nu au avut impact asupra infrastructurii petroliere principale.

La rândul său, potrivit lui Rija,prețul gazelor naturale din SUA a scăzut la 2,8 USD/MMBtu, în timp ce soia a coborât sub pragul de 10 USD/bushel, în urma unei recolte record din SUA, potrivit lui Iurie Rija, directorul executiv al Asociației „Agrocereale.”

USDA prognozează o scădere a producției de floarea-soarelui la nivel mondial în sezonul 2024/2025, ajungând la 50,6 milioane de tone, cel mai mic nivel din ultimii patru ani. Această contracție este determinată în mare măsură de scăderile din UE și Ucraina, deși Rusia își păstrează poziția de lider global.

În UE, importurile de soia au crescut la 3,73 milioane de tone (+7%), însă importurile de uleiuri precum cel de rapiță și floarea-soarelui au scăzut, reflectând tensiunile din piața oleaginoaselor.

În Moldova, randamentul estimat pentru floarea-soarelui este de 1,25 t/ha, o scădere ce se resimte și în România, unde nivelurile sunt sub media ultimilor cinci ani. Prețurile la uleiul de floarea-soarelui au urcat pe piețele din Marea Neagră, ajungând la 1065 USD/t pentru livrările din februarie 2025, o creștere cu 120 USD/t în doar o lună, menținând tensiunea pe piața regională.

Scăderea prețurilor la mărfurile energetice, combinată cu creșterea prețurilor la produse agricole, sugerează o volatilitate accentuată pe piețele globale, în contextul tensiunilor geopolitice și al variațiilor producției agricole. Fermierii își păstrează stocurile în așteptarea unor prețuri mai mari, pe fondul unei cereri mari din partea procesatorilor, însă experții avertizează că o plafonare a prețurilor este posibilă în viitorul apropiat.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

01 Feb. 2026, 12:44
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
01 Feb. 2026, 12:44 // Actual //  Ursu Victor

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!