Sistemul de irigații, la pământ! Statul dă agricultorilor stațiile de irigare care au rămas fără țevi

Stațiile de irigare vor putea fi luate în folosință de la stat de către agricultori, potrivit unui proiect de lege votat în prima lectură de deputați. Însă toate stațiile de irigare sunt în proces de insolvabilitate, în condițiile în care au fost ruinate. Au rămas fără țevii și pompe. Deputații au votat, în prima lectură, un proiect de modificare a Legii cu privire la asociațiile utilizatorilor de apă pentru irigații, care prevede eficientizarea gestionării infrastructurii de irigare.

Modificările vizează simplificarea procedurii de constituire a asociației utilizatorilor de apă pentru irigații prin excluderea obligațiunii ca Statutul acesteia să fie aprobat de cel puțin 50% plus unu din membri. Totodată, se prevede că Adunarea generală a asociației va putea decide, cu votul membrilor ce dețin în proprietate sau folosință peste 50 la sută din terenurile aflate în aria de deservire, dizolvarea asociației, dacă obiectivele ei nu mai pot fi îndeplinite sau existența acesteia nu mai este necesară. De asemenea, cadrul legislativ este suplinit cu reglementări noi ce ar permite transmiterea infrastructurii de irigații, aflate în proprietate privată și publică, în folosință asociațiilor utilizatorilor de apă pentru irigații, în baza contractelor de comodat.

Secretarul de stat de la Ministerul Agriculturii, Vasile Șarban a declar că toate stațiile de irigare sunt în insolvabilitate. În prezent sunt 72 stații de irigare și 29 de asociații care au primit bunurile stațiilor tehnologice or, problema cu insolvabilitate nu poate fi rezolvată până nu este modificată legea cu privire la insolvabilitate.

În prezent din cele 1,6 milioane hectare de teren arabil din Republica Moldova sunt irigate doar 3000 hectare față de 320 mii hectare în anul 1991.

#țevi #irigare #agricultori

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.