Tânărul care a ales să se întoarcă în sat pentru a continua afacerea părinților: la noi, mulți se bazează pe cantitate

Andrei Codrean din Visoca, raionul Soroca este unul dintre tinerii care a ales să revină în sat după absolvirea facultății și să continue ceea ce au început părinții, adică să facă agricultură. Andrei, împreună cu părinții au livadă de mere și cireșe, de asemenea, fac agricultură și în alte domenii: cereale, creșterea de lume și fructe, scrie agrofarm.

Tânărul spune că agricultura este o pasiune din copilărie pe care a luat-o de la părinți, fiind student, el venea acasă în fiecare weekend și își ajuta părinții.

„A fost o pasiune încă din copilărie. De copil am crescut și am văzut ce înseamnă agricultura. Părinții se ocupau de acest domeniu, iar odată cu trecerea anilor, tot mai mult m-am îndrăgostit de asta. Chiar e o pasiune.”

Încă de mic, Andrei se implica în procesul de creștere și cultivare.

„Da, eu am participat. Chiar de la 15 ani am început să lucrez pe tractor, fiindcă era problemă cu un mecanizator. Între timp eram student, iar în weekend mă grăbeam de la universitate repede la gară, de la gară repede acasă ca să reușesc să lucrez până seara. De vineri până duminică seara lucram, apoi mă urcam la rutieră și iar la facultate mă duceam.”

Tânărul spune că cel mai mult în agricultură îi place recoltarea, atunci se poate bucura de recoltă și în același timp și de bani.

„Recoltarea îmi place cel mai mult. Bineînțeles că acesta (banii) este unul dintre motive, știți cum se spune – toamnă se numără bobocii. Iată când vezi rezultatul unui an de muncă, simți cea mai mare satisfacție.”

Tânărul spune că majoritatea producției lor se exportează în Rusia și Turcia.

„În Rusia exportăm cireșe și mere. Bostănoasele și cerealele expediem și în Turcia.”

Cu toate că, în acest an, mai mulți producători au rămas cu merele în frigidere, Andre Codrean spune că ei au vândut totul când a fost cererea, iar prețul a fost unul bun.

„Noi am vândut totul și a fost un preț bun. Noi n-am riscat, am vândut când a fost cererea. Fructele care n-au fost de calitate, s-au dus la procesare, iar majoritate au plecat la export.”

Pentru activitatea în agricultură familia a apelat la subvenții și granturi, pe care le-a obținut cu dificultăți. Într-un final au obținut 120.000 de lei de la stat.

„Da. Din păcate, o perioadă am fost foarte ignorat de stat în ceea ce privește subvențiile, granturile, dar într-un final am reușit.”

„O vară (râde) dar am deranjat foarte mulți oameni, inclusiv pe cei din echipa FARM, Vasile Pojoga, expert în dezvoltarea afacerilor mereu ne-a răspuns la toate întrebările și ne-a oferit consultații profesioniste. N-a fost simplu să obținem subvenționarea, dar dacă depui un pic de efort, reușești.”

„La subvenționare am obținut 120.000 lei de la stat. Dar din această sumă un anumit procent a plecat la bancă.”

Tânărul a vorbit și despre provocările din agricultură în Republica Moldova.

„Noi avem o problemă și este o problemă mare, noi nu ne-am învățat încă să facem calitate. La noi, mai mulți se bazează pe cantitate. Iarăși mai sunt probleme ce țin de piață, de export, de preț, dar toate sunt din domeniul marketingului.”

Andrei Condrean spune că merita ca tinerii să se lanseze în agricultură, dar au nevoie de răbdare.

„Eu cred că merită. Nu merită, atunci când nu vrei să te ridici din pat. Când depui mult efort, este și rezultat. Rezultatul nu este imediat în primul, sau în al doilea an, dar trebuie să ai răbdare. Aceasta este o investiție pe viață.”

Pe viitor tânărul își dorește să crească productivitatea și suprafața. De asemenea, își propune să încerce și alte ramuri ale agriculturii.

#afacere #Antreprenor #Agricultură

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.