Terminalele de gaze din Grecia, pe care se bazează Moldova, sub semnul întrebării. Infrastructura UE este excesivă

Terminalele de import de gaze naturale lichefiate (LNG) din Uniunea Europeană (UE) sunt din ce în ce mai puțin utilizate, pe măsură ce cererea pentru acest combustibil continuă să scadă pe continent.

Conform celei mai recente versiuni a raportului European LNG Tracker publicat de IEEFA, există o conștientizare tot mai mare că infrastructura de import de LNG din Europa va deveni tot mai subutilizată, pe măsură ce utilizarea gazului va scădea și mai mult.

După ce consumul de gaze din Europa a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani în 2023, acesta a scăzut cu 5,4% în prima jumătate (H1) a anului 2024. În UE, consumul de gaze a scăzut cu 3%.

Această scădere a consumului de gaze a dus la o reducere a necesității importurilor de LNG, care au scăzut cu 20% în Europa și cu 11% în UE în H1 2024. Se estimează că Europa a depășit deja vârful consumului de LNG. IEEFA prevede că cererea de LNG în Europa va scădea cu încă 37% până în 2030.

Terminalele de import de LNG au fost afectate de această tendință. Rata medie de utilizare a terminalelor din UE a scăzut de la 62,8% în H1 2023 la 47,2% în H1 2024.

După invazia Rusiei în Ucraina în 2022 și reducerea ulterioară a aprovizionării cu gaze rusești, țările europene s-au grăbit să construiască noi terminale de import LNG. Totuși, dezvoltările recente sugerează că acest impuls pierde din intensitate.

„Construcția de terminale LNG în Europa ar putea ajunge la un final, unele țări amânând sau anulând proiecte de infrastructură. De la începutul anului 2023, noi terminale sau extinderi au fost suspendate în Albania, Cipru, Irlanda, Letonia, Lituania și Polonia. Nu este clar dacă cele trei terminale planificate în Grecia vor fi realizate”, a declarat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analist principal de energie pentru Europa la IEEFA.

De la începutul anului 2022, Europa și-a mărit capacitatea de import LNG cu 23%, adică 58 de miliarde de metri cubi (bcm). Țările care au adăugat cea mai mare capacitate sunt Germania (16 bcm), Țările de Jos (13 bcm), Turcia (7,7 bcm), Italia (7,5 bcm), Franța (6,5 bcm) și Finlanda (5 bcm).

În ciuda cererii în scădere, multe țări europene continuă să investească în noi infrastructuri de import LNG. Până în 2030, IEEFA estimează că trei sferturi din capacitatea de import LNG a continentului ar putea fi neutilizată.

Importurile de LNG rusesc continuă să crească

Europa și-a majorat importurile de LNG din Rusia cu 11% în H1 2024, deși UE își propune să își reducă dependența de combustibilii fosili ruși până în 2027.

Importurile de LNG rusesc în Franța au crescut cu 110%, în timp ce cele în Spania au rămas constante, iar în Belgia au scăzut cu 16%. Aceste trei țări au reprezentat 87% din importurile europene de LNG rusesc în H1 2024.

În iunie, UE a convenit să interzică transbordarea LNG-ului rusesc în porturile sale către țări terțe. Interdicția va intra în vigoare din martie 2025. Cu toate acestea, în H1 2024, Europa a crescut transbordarea LNG-ului de la terminalul Yamal al Rusiei cu 15%.

Acordul de tranzit al gazelor naturale dintre Ucraina și Rusia va expira la sfârșitul acestui an. În condițiile în care importurile de LNG ale Europei continuă să scadă, este puțin probabil ca securitatea aprovizionării continentului să fie afectată dacă acest acord nu va fi prelungit. Europa a redus importurile de LNG cu 18 bcm între H1 2023 și H1 2024, o scădere mai mare decât cei 14,6 bcm de gaz rusesc exportați prin Ucraina în 2023.

Republica Moldova a importat o cantitate de probă de LNG în aprilie curent, iar ministrul Energiei, Victor Parlicov susținea că Chișinăul își propune să majoreze importul de LNG prin portul grecesc.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#LNG #gaz #import #Grecia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Dumitru Vicol susține că Republica Moldova a ajuns să plătească dobânzi exagerat de mari pentru împrumuturile contractate pe piața internă, în condițiile în care emiterea unui eurobond ar putea fi semnificativ mai ieftină. Potrivit calculelor sale, diferența ar putea aduce statului economii de aproximativ 2,3 miliarde de lei pe parcursul a șapte ani.

Vicol afirmă că problema s-a acumulat în ultimii ani, când statul a majorat cheltuielile pentru compensarea facturilor la energie, salarii, pensii și alte măsuri de sprijin. În timp ce aceste decizii au venit ca răspuns la o succesiune de crize, cheltuielile au crescut mai repede decât veniturile, iar deficitele au fost finanțate în bună parte prin împrumuturi interne pe termen scurt.

Economistul atrage atenția că numai serviciul datoriei de stat este prevăzut să coste în 2026 circa 6,5 miliarde de lei, sumă de 3,3 ori mai mare decât cheltuielile pentru apărarea națională.

În august, dobânda medie ponderată la valorile mobiliare de stat (VMS) a ajuns la 9,97%, cel mai ridicat nivel din aprilie 2023. Nivelul rămâne sub maximul de aproape 22% înregistrat în toamna anului 2022, însă Vicol consideră că adevărata problemă este persistența dobânzilor ridicate.

Potrivit acestuia, statul plătește de 18 luni consecutiv o dobândă cu peste două puncte procentuale mai mare decât rata Băncii Naționale, cea mai lungă asemenea perioadă din 2017 încoace. Prin comparație, între 2017 și pandemie, dobânda medie la VMS era de 5,94%, iar până în 2019 statul reușea să se împrumute chiar sub rata BNM.

Vicol respinge explicația potrivit căreia situația ar fi provocată exclusiv de inflație sau de politica monetară. La titlurile cu scadența de un an, Moldova plătește cu 2,65 puncte procentuale peste rata băncii centrale, față de 2,03 puncte în Bosnia, 0,25 puncte în Albania, în timp ce Macedonia de Nord se află cu 0,15 puncte sub rata de politică monetară.

Raportată la inflație, diferența în cazul Moldovei ajunge, potrivit economistului, la 3,81 puncte procentuale, în timp ce în Albania este negativă, de minus 0,65 puncte.

Alte state din regiune au renunțat practic la dependența de finanțările foarte scurte. Serbia, Kosovo și Muntenegru nu mai emit titluri cu maturități sub un an, susține Vicol. Serbia se finanțează inclusiv prin obligațiuni pe cinci ani în moneda națională și pe 15 ani în euro, iar Kosovo utilizează obligațiuni cu maturități între doi și zece ani.

„Ei au ieșit din capcana refinanțării permanente. Noi suntem încă în ea”, afirmă economistul, care vede problema drept una structurală, determinată de cheltuieli fixe ridicate, deficit în creștere și împrumuturi contractate aproape exclusiv pe termen scurt.

Una dintre soluțiile propuse este lansarea unui eurobond moldovenesc. Vicol amintește că o asemenea emisiune este discutată de aproape șapte ani, însă a fost amânată în repetate rânduri pe motiv că VMS-urile și finanțările de la instituțiile internaționale ar fi mai avantajoase.

Economistul spune că a refăcut calculele pentru o emisiune ipotetică de 500 de milioane de euro realizată în noiembrie 2019, cu o maturitate de șapte ani și o dobândă de 5,5%. Comparată cu refinanțarea aceleiași sume pe piața internă la fiecare șase luni și luând în calcul inclusiv evoluția cursului valutar, economia ar fi fost de 1,57 miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 2,1 miliarde de lei în banii de astăzi.

Vicol afirmă că a repetat calculul pentru fiecare lună noiembrie începând din 2019, iar concluzia a rămas aceeași: eurobondul ar fi fost mai avantajos.

În condițiile actuale, economistul estimează riscul de țară al Republicii Moldova la aproximativ trei puncte procentuale. Cu obligațiunile germane pe șapte ani la un randament de 3,16%, un eventual eurobond moldovenesc ar putea avea o dobândă estimată la aproximativ 6,16% în euro, comparativ cu 9,97% pentru VMS-urile în lei.

Luând în calcul și o depreciere a leului similară celei din ultimii șapte ani, Vicol estimează o economie de aproximativ 2,3 miliarde de lei pe șapte ani. În luna iunie, când randamentul obligațiunilor germane era de 2,69%, costul estimat al eurobondului ar fi fost de aproximativ 5,7%.

Pe lângă costurile mai mici, o asemenea emisiune ar putea, în opinia economistului, să reducă presiunea asupra pieței interne și implicit dobânzile, să ofere băncilor moldovenești un reper pentru finanțarea de pe piețele internaționale și să contribuie la dezvoltarea pieței de capital și, ulterior, a fondurilor de pensii.

Emiterea unui eurobond figurează deja în programul Ministerului Finanțelor privind managementul datoriei de stat pe termen mediu pentru perioada 2025–2027. Vicol amintește că premierul Vasile Tofan a inclus această măsură și în programul de guvernare, iar manifestul „Europa 2028” prevede lansarea eurobondului pentru ca Republica Moldova „să nu mai fie orfanii Europei la capitolul piață de capital”.

„Avem nevoie de curaj, iar acest guvern are curaj. Să lansăm acest eurobond cât de curând, mai ales când și de la Bruxelles ne încurajează deja să o facem”, conchide Dumitru Vicol.