Tigrul de pe piața fierului vechi a ajuns fără vlagă. Profitul Metalferos s-a redus de peste șase ori

În anul 2023, SA Metalferos, la care statul deține 78,28% din capital, a înregistrat un profit net de 8,5 mil. de lei, de 6,3 ori mai puțin, comparativ cu perioada similară a anului 2021, arată datele companiei.

Directorul interimar al companiei, Andrei Ivancov a informat că în prima jumătate de an societatea a înregistrat un profit de 8,5 milioane de lei, mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Directorul explică diminuarea profitului prin faptul că uzina metalurgică de la Râbnița, unde ajung cele mai mari volume de metale prelucrate, nu a activat timp de două luni din șase, porturile din regiune sunt supraaglomerate din caza războiului din Ucraina, prețurile la bursă au scăzut din diverse motive și, nu în ultimul rând, din cauza felului în care funcționează cu deficiențe piața metalelor din Republica Moldova.

„Liberalizarea pieței [din 2019] nu a dus la o concurență loială. Noi lucrăm pe alb, dar alții concurenți – nu. Uzina de la Râbnița dictează pe piață, le oferă altor jucători prețuri mai bune. Haosul pe piața metalelor va fi atâta timp cât statul Republica Moldova nu va fi dirijorul acestei piețe”, a argumentat directorul interimar al SA Metalferos, Andrei Ivancov.

Guvernul a avizat recent un proiect de lege ce-și propune să facă ordine în acest domeniu strategic pentru țară, a spus directorul general al Agenției Proprietății Publice, Eugeniu Cozonac. „Suntem pe o piață unde nu se respectă regulile, este un monopol al Uzinei de la Râbnița și o atmosferă preferențială a acestei uzine pentru anumiți actori de pe malul drept. Am vrea să fie o piață unde toți joacă după aceleași reguli și să ne asigurăm că securitatea statului este respectată”, a accentuat, la rândul său, Eugeniu Cozonac.

Acum câțiva ani, cea mai mare companie monopolist pe piața colectării fierului vechi era Metalferos. În 2019 a fost liberalizată piața și Metalferos și-a pierdut statul de monopolist. Acest lucru se vede și în încasările companiei. Ultimele date disponibile relevă că în anul 2019, compania a înregistrat un profit de 21,7 mil. de lei cu 40% mai puțin față de anul precedent.

Anterior, Metalferos a cărei acționar majoritar este statul a fost stoarsă de bani prin diferite scheme și companii căpușă.

În 2020 Vladimir Plahotniuc, fostul președinte al Partidului Democrat din Moldova, anunțat în căutare de organele de drept de la Chișinău, a avut drept de semnătură sau a fost beneficiar la cel puțin trei companii care au beneficiat direct sau indirect, de zeci de milioane de dolari de pe urma unor contracte cu Metalferos, societate pe acțiuni în care statul deține controlul.

Banii intrau în conturile companiilor afiliate lui Plahotniuc, inclusiv în perioada când acesta deținea funcții publice, doar că nici banii, nici firmele nu se regăseau în declarațiile de avere și interese ale fostului politician.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#metalferos #profit #venituri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.