Transportul înghite profiturile! Drumul rapiței spre port s-a scumpit cu peste 80%

10 Aug. 2026, 14:44
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
10 Aug. 2026, 14:44 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Republica Moldova a exportat 84.124 de tone de rapiță în iulie 2026, cu 29,3% sau aproximativ 35.000 de tone mai puțin decât în aceeași lună a anului trecut, potrivit unei analize realizate de economistul Iurie Rija.

În iulie 2025, exporturile ajunseseră la 119.059 de tone. Rija susține însă că debutul mai modest al noului sezon nu indică neapărat o recoltă mai slabă, ci reflectă problemele logistice și instabilitatea prețurilor de pe piața regională.

Recoltele raportate de fermieri sunt bune, iar în numeroase gospodării productivitatea rapiței se apropie de trei tone la hectar. Ritmul exporturilor a fost încetinit în special de congestia din porturi și vămi, precum și de incertitudinile provocate de situația din Marea Neagră și Marea Azov.

Restricțiile de navigație prin Strâmtoarea Kerci și intensificarea atacurilor asupra navelor comerciale au provocat inițial o creștere a prețurilor, alimentată de prima de risc geopolitic. Ulterior, cotațiile au scăzut brusc, iar mai mulți traderi și-au suspendat temporar achizițiile, așteptând stabilizarea pieței.

În pofida scăderii volumelor, prețul mediu de export a urcat de la 9,10 lei pentru un kilogram în iulie 2025 la 10,11 lei în iulie 2026, ceea ce reprezintă o creștere de peste 11%. Majorarea a fost determinată în mare parte de explozia costurilor logistice.

Transportarea unei tone de marfă din nordul țării până la Giurgiulești s-a scumpit de la 480–500 de lei la aproximativ 880 de lei, cu până la 83%. Cursa până la Constanța a ajuns de la 40 la 64 de euro pentru o tonă, înregistrând o creștere de 60%.

Și transportul naval s-a scumpit puternic. Costul transportării mărfurilor cu barjele între Giurgiulești și Constanța, cotat anterior la 13–15 dolari pentru o tonă, a urcat până la aproximativ 25 de euro, iar în unele cazuri – până la 35 de euro.

Rija explică scumpirile prin majorarea prețului motorinei, cozile de la punctele vamale și congestia din Portul Giurgiulești. Din cauza timpului pierdut, camioanele efectuează mai puține curse, iar costurile suplimentare sunt incluse în tariful achitat pentru fiecare tonă.

Încasările exportatorilor au coborât de la 1,08 miliarde de lei în iulie 2025 la 850,5 milioane de lei în iulie 2026, marcând o scădere de 21,5%.

Piața rămâne puternic concentrată: primii cinci exportatori au asigurat aproape 70% din volumul total. OROM-IMEXPO conduce clasamentul cu 17.093 de tone, urmată de RUSAGRO-PRIM, cu 15.085 de tone, și VADALEX GRAINS, cu 13.009 tone. CARVIDON-TRADE a exportat 7.355 de tone, iar AGROSTOC – 5.078 de tone.

România a absorbit peste 94% din rapița moldovenească exportată în iulie – 79.370 de tone din totalul de 84.124 de tone. Bulgaria, care în mod tradițional era unul dintre principalii cumpărători, lipsește din lista destinațiilor.

Aproximativ 58% din marfă a fost transportată pe cale rutieră, 35% pe cale navală și numai 7% pe calea ferată. Punctul vamal Cahul a gestionat 38.937 de tone, iar complexul de la Giurgiulești – aproape 30.000 de tone.

Potrivit economistului, sezonul 2026–2027 are șanse să recupereze decalajul în lunile următoare, dacă situația din Marea Neagră, nivelul Dunării și blocajele logistice nu vor provoca noi perturbări.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.