Un milion de salariați și 110 miliarde de lei: cine plătește, de fapt, salariile Moldovei

14 Aug. 2026, 11:20
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
14 Aug. 2026, 11:20 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Peste 109,7 miliarde de lei au fost achitate sub formă de salarii în Republica Moldova în anul 2025, iar cea mai mare parte a banilor a venit din comerț, arată datele Serviciului Fiscal de Stat arată că peste un milion de salariați figurează în informațiile raportate de angajatori, însă distribuția fondului salarial diferă puternic de la un sector la altul.

Potrivit raportului SFS privind impozitul pe venit, în evidențele analizate figurează peste un milion de salariați și 56.016 agenți economici, iar veniturile salariale raportate au însumat 109,74 miliarde de lei. Din acestea, statul a reținut aproximativ 9,32 miliarde de lei sub formă de impozit pe venit.

Cel mai mare „plătitor de salarii” al economiei este comerțul cu ridicata și cu amănuntul, împreună cu activitățile de întreținere și reparare a autovehiculelor. Sectorul a achitat 18,63 miliarde de lei, adică aproape 17% din întregul fond salarial raportat. Tot aici lucrează 195.258 de persoane, aproape unul din cinci salariați din evidențele analizate de Fisc.

Pe poziția a doua se află sănătatea și asistența socială, cu 13,77 miliarde de lei achitate celor 87.060 de salariați. Administrația publică, apărarea și asigurările sociale urmează cu 13,09 miliarde de lei și 115.250 de angajați.

Industria prelucrătoare a generat alte 12,56 miliarde de lei în venituri salariale pentru 127.056 de persoane, iar învățământul – 10,84 miliarde de lei pentru 95.775 de angajați. Împreună, aceste cinci domenii generează aproape două treimi din fondul salarial raportat în Republica Moldova.

Cifrele devin însă și mai interesante dacă volumul total al salariilor este raportat la numărul de angajați. Calculele pe baza datelor SFS arată diferențe considerabile între sectoare.

În activitățile financiare și de asigurări, cele 4,86 miliarde de lei împărțite la 22.382 de salariați corespund unui venit salarial mediu de aproximativ 18.100 de lei pe lună per salariat, calculat ca medie statistică din fondul anual raportat.

În sectorul informațiilor și comunicațiilor, indicatorul rezultat este de aproximativ 13.900 de lei lunar, iar în producția și furnizarea de energie electrică, termică, gaze și apă ajunge la circa 20.100 de lei lunar.

La polul opus se află agricultura, silvicultura și pescuitul. Cele 69.908 persoane din sector au primit împreună 3,87 miliarde de lei, ceea ce corespunde unei medii statistice de aproximativ 4.600 de lei pe lună. În industria hotelieră și alimentația publică, raportul dintre fondul salarial și cei 38.661 de angajați indică aproximativ 5.150 de lei lunar.

Comerțul, deși generează cea mai mare masă salarială din țară, ajunge prin același calcul la aproximativ 7.950 de lei lunar per salariat. În sănătate și asistență socială rezultă circa 13.200 de lei, în administrația publică aproximativ 9.470 de lei, iar în învățământ circa 9.430 de lei.

Aceste valori nu trebuie confundate cu salariul mediu oficial pe economie sau pe ramuri, fiind un calcul simplu realizat prin raportarea fondului salarial anual din datele fiscale la numărul de salariați raportați. Totuși, cifrele permit observarea diferențelor dintre sectoarele care concentrează cei mai mulți angajați și cele în care masa salarială raportată per angajat este mai ridicată.

În ansamblu, salariile rămân principala sursă de venit a populației. În 2025, acestea au însumat 109,74 miliarde de lei, cu 12,46% sau peste 12,15 miliarde de lei mai mult decât în 2024. Salariile au reprezentat 73,49% din totalul veniturilor persoanelor fizice raportate de plătitori.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.