Vine șocul în facturi! Energocom avertizează că majorarea tarifelor este inevitabilă

Energocom a rezervat pentru vineri, 7 august, întreaga cantitate de energie electrică necesară acoperirii consumului Republicii Moldova. Compania avertizează însă că disponibilitatea energiei pe piețele externe rămâne limitată, iar costurile ridicate de achiziție vor duce inevitabil la creșterea tarifelor pentru consumatori.

Pentru ziua de vineri, Energocom a cumpărat în total 13.561 MWh de energie electrică. Cea mai mare parte, 69,21%, provine din contracte bilaterale de import, ceea ce înseamnă aproximativ 9.385 MWh.

Sursele regenerabile locale asigură 25,93% din necesar, echivalentul a circa 3.516 MWh. Alte 3,90%, sau aproximativ 529 MWh, au fost procurate de pe Piața pentru Ziua Următoare din România, prin OPCOM și Bursa Română de Mărfuri. CET-urile au furnizat numai 0,96%, adică aproximativ 130 MWh.

Compania precizează că, deși a identificat și realocat volumele necesare pentru acoperirea integrală a consumului, situația energetică regională rămâne dificilă. Oferta redusă de pe piețele externe determină creșterea prețurilor, în special în orele cu cerere maximă.

„Costurile crescute de achiziție, în special în orele de vârf, vor duce inevitabil la creșteri ale tarifelor pentru consumatori”, avertizează Energocom.

Compania nu precizează însă când ar putea fi solicitată o eventuală ajustare a tarifelor și nici amploarea posibilei majorări. Tarifele finale pentru consumatori sunt aprobate de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică în baza costurilor justificate.

În prezent, consumatorii Premier Energy achit 3,56 kwh, iar cei din nordul țării – 3,95 lei kwh.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.