13 lucruri pentru care nici zgârcitul nu ar trebui să țină banii în pungă. NU le păstra o veșnicie (FOTO)

Unele detalii ne pot afecta foarte mult starea de spirit: perna nu mai este la fel de comodă, uscătorul de păr nu mai funcționează ca înainte, detergentul nu mai curăță petele și lista poate continua. Ar putea fi din cauza faptului că aceste obiecte s-au învechit sau le-a expirat termenul.

Benzina.

Termenul de valabilitate al benzii adezive este de 1-2 ani. Aceasta își poate pierde proprietățile, se poate usca sau se poate sfărâma.

Benzina poate fi depozitată nu mai mult de 6 ani fără a-și pierde din proprietățile sale . Sub influența factorilor externi combustibilul se poate oxida, formând niște compuși chimici care afectează metalul.

Tăițeii instant.

Pentru unii ar putea fi o descoperire faptul că termenul de valabilitate al acestor tăiței este de 6-12 luni. Acest indicator depinde de tipul de ulei utilizat pentru prepararea produsului și de durata de valabilitate a uleiului în sine:

— palmier – 6-12 luni, în funcție de tipul de ulei;

— floarea – soarelui – 12 luni;

— soia – 8 luni.

După data de expirare acești tăiței au un miros rânced.

Monitoare LCD.

Durata de viață a monitorului variază de la 30.000 la 60.000 de ore de utilizare continuă, în funcție de condițiile de funcționare. Este ușor să calculați că, dacă utilizați monitorul zilnic timp de 8 ore, atunci acesta vă va servi de la 10 la 20 de ani. Ei bine, dacă sunteți un jucător pasionat și computerul funcționează 24/7, atunci după 3 ani ar fi bine să mergeți la un control de rutină.

Fațete dentare de porțelan.

Studiile au arătat că în timp, pe fațetele de porțelan pot apărea crăpături. După 5 ani 8% din fațete au avut nevoie de restaurare, iar după 10 ani, 36%.

Apa îmbuteliată.

La prima vedere ar putea părea ciudat faptul că apa îmbuteliată are termen de valabilitate de numai 2 ani. Ce s-ar putea întâmpla cu apa obișnuită? De fapt data exprirării este valabilă mai degrabă pentru plastic.

Cartușul filtrului de apă.

Apa filtrată poate fi băută până la data expirării cartușului, care este de 150 de litri de apă sau 2 luni, oricare ar fi prima.

Litiera pentru pisici.

Litiera poate rezista mai mult de un an. Cu toate acestea se recomandă să o schimbăm în fiecare an deoarece plasticul acumulează mirosuri neplăcute și se poate întâmpla ca pisica să refuze pur și simplu să o folosească.

Ceaiul negru.

Ceaiul are un termen de valabilitate de circa 2 ani. Dar ce se va întâmpla dacă vom consuma un ceai expirat? Pur și simplu uleiurile esențiale se evaporă din ceai , aroma dispare, iar substanțele benefice dispar.

Ciorapii.

Ciorapii, după un an de depozitare, chiar și în ambalaj, devin mai puțin rezistenți. Studiile au demonstrat că la condensare rezistența materialului scade cu 40%, iar la -40 ° C – cu 10%. Prin urmare aceștia s-ar putea rupe chiar și în timpul procesului de ambalare.

Bureții pentru corp.

Pe lângă faptul că se recomandă să-i spălăm după fiecare utilizare, termenul lor de valabilitate este de la 3 săptămâni la 3 luni.

Sutien.

Dacă sutienul are mai mult de 8 luni, atunci cel mai probabil este timpul să-l aruncați deoarece începe a-și pierde forma și nu-și mai îndeplinește funcția.

Peria de toaletă.

Periile din plastic au un termen de câteva luni. Cu toate acestea experții recomandă să le aruncăm imediat după ce perii încep să iasă în direcții diferite. Periile din silicon nu au această problemă și sunt mai rezistente.

#zgarcit

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.