Frauda care a cutremurat Wall Street: Miliaradrul Bill Hwang condamnat la 18 ani de închisoare

21 Nov. 2024, 10:39
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
21 Nov. 2024, 10:39 // Actual //  Ursu Victor

Fostul miliardar Sung Kook „Bill” Hwang a fost condamnat miercuri la 18 ani de închisoare pentru prăbușirea Archegos Capital Management, incident care a dus la pierderi de peste 10 miliarde de dolari pentru băncile de pe Wall Street. Hwang a fost condamnat de judecătorul Alvin Hellerstein în Manhattan, după ce un juriu l-a găsit vinovat în iulie de 10 acuzații penale, inclusiv fraudă cu mijloace electronice, fraudă pe piața de valori și manipularea pieței, scrie Reuters.

„Suma pierderilor cauzate de comportamentul dumneavoastră este mai mare decât orice altă pierdere cu care m-am confruntat”, a declarat Hellerstein înainte de a anunța sentința. Implozia Archegos din martie 2021 a avut loc într-o perioadă de mai puțin de o săptămână și a șocat Wall Street și creditorii lui Hwang.

Biroul Procurorului din Manhattan a solicitat o pedeapsă de 21 de ani de închisoare pentru Hwang – o pedeapsă neobișnuit de lungă pentru un caz de infracțiuni financiare – și confiscarea a 12,35 miliarde de dolari, precum și plata de despăgubiri victimelor. „Este un caz rar care poate fi descris cu adevărat ca o calamitate națională”, a spus procurorul Andrew Thomas la audierea sentinței. Judecătorul nu a luat o decizie în legătură cu confiscarea banilor sau plata despăgubirilor, audierea fiind programată să continue joi.

Înainte de a pronunța sentința, Hellerstein l-a întrebat pe avocatul lui Hwang, Dani James, cum crede că se compară Hwang cu Sam Bankman-Fried, condamnat în martie la 25 de ani de închisoare pentru furtul a 8 miliarde de dolari de la utilizatorii platformei de tranzacționare FTX. „Domnul Bankman-Fried a furat efectiv de la clienții săi”, a răspuns James. „Nu cred că așa s-a întâmplat în acest caz.”

Hwang a cerut să nu primească închisoare, confiscarea averii sau despăgubiri și a solicitat să rămână liber pe cauțiune până la finalizarea apelului. Avocatul său a afirmat că riscul ca Hwang să comită noi infracțiuni este scăzut, astfel încât o pedeapsă privativă de libertate lungă nu ar avea scop.

Hwang, în vârstă de 60 de ani, a fost un protejat al miliardarului în viață Julian Robertson. El a înființat Archegos în 2013, ca birou de familie, la un an după ce fosta sa firmă de fonduri speculative, Tiger Asia Management, a pledat vinovată de fraudă cu mijloace electronice într-un caz de tranzacționare abuzivă.

Procurorii l-au acuzat pe Hwang că a mințit băncile despre portofoliul Archegos pentru a împrumuta agresiv bani și a face pariu pe acțiuni ale unor companii din domeniul media și tehnologie, precum ViacomCBS (acum Paramount Global). Deși Archegos a ajuns să administreze 36 de miliarde de dolari, împrumuturile i-au permis lui Hwang să își asume expuneri de 160 de miliarde de dolari pe piața de acțiuni.

Prăbușirea sa a avut loc atunci când Hwang nu a putut să răspundă apelurilor de marjă, iar prețurile unor acțiuni preferate au început să scadă, iar băncile au vândut acțiunile care susțineau așa-zisele swapuri de randament total. Peste 100 de miliarde de dolari din valoarea de piață a acțiunilor deținute de Hwang au fost șterse. Mai multe bănci, inclusiv Credit Suisse și Nomura Holdings, au suferit pierderi mari.

Avocații lui Hwang au subliniat și activitatea sa filantropică, prin fundația sa non-profit Grace and Mercy, care a donat cel puțin 600 de milioane de dolari din 2006 pentru a combate sărăcia, traficul de persoane și fără adăpost. La audierea sentinței, Hwang a declarat că speră ca pedeapsa să îi permită să își îndeplinească responsabilitățile într-un mod care să fie în concordanță cu circumstanțele.

Averea netă a lui Hwang a scăzut drastic și, potrivit avocaților săi, aceasta nu depășește 55,3 milioane de dolari. Co-defendantul său, fostul director financiar al Archegos, Patrick Halligan, a fost de asemenea condamnat în același proces pe trei capete de acuzare. Sentința pentru Halligan este programată pentru 27 ianuarie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

23 Sept. 2026, 11:51
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
23 Sept. 2026, 11:51 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Republica Moldova continuă să exporte volume mari de grâu, însă transformarea materiei prime în produse cu valoare adăugată rămâne o provocare, arată o analiză a economistului Iurie Rija. Potrivit acestuia, disponibilitatea cerealelor nu este suficientă pentru ca procesarea să fie automat rentabilă, iar competitivitatea depinde de costurile de producție, calitate, ambalare, logistică și accesul la piețe.

În lunile iulie–august 2026, Republica Moldova a exportat 378.165 de tone de grâu, cu aproximativ 23% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025 și cu 5% peste nivelul din 2021. Valoarea exporturilor a ajuns la circa 1,4 miliarde de lei, iar prețul mediu de export a fost de 3,71 lei pentru un kilogram.

Rija atrage însă atenția că majorarea încasărilor pe tonă nu înseamnă neapărat profituri mai mari pentru fermieri sau comercianți, în condițiile în care logistica s-a scumpit și consumă o parte tot mai mare din marjă.

O vulnerabilitate este vizibilă în transportul feroviar. Exportul de grâu pe calea ferată a scăzut de la 45.341 de tone în iulie la doar 2.870 de tone în august, adică cu aproape 94%. Analiza asociază prăbușirea cu blocajele pe direcția portului Reni și cu riscurile militare din regiune.

În același timp, aproape trei sferturi din exporturile de grâu au fost concentrate prin cele două componente ale hubului Giurgiulești. Ponderea acestora a ajuns la 73,8%, ceea ce face comerțul moldovenesc dependent de funcționarea unui număr restrâns de rute logistice.

Situația arată diferit pe segmentul făinii. În perioada 1 ianuarie–26 august 2026, Moldova a exportat 16.431 de tone de făină, cu circa 4% mai puțin decât în perioada comparabilă din 2025. Încasările au constituit 87,1 milioane de lei.

Prețul mediu lunar de export al făinii a coborât de la 5,85 lei/kg în martie la 4,63 lei/kg în august, ceea ce înseamnă o reducere de aproape 21%. Pentru procesatori, această tendință pune presiune directă pe rentabilitate, în cazul în care prețul grâului, energia, logistica și celelalte costuri nu scad în același ritm.

În aceeași perioadă, Republica Moldova a importat 15.688 de tone de făină în valoare de 120,7 milioane de lei. Cantitativ, exporturile au depășit importurile cu 743 de tone, însă valoric balanța a rămas negativă.

Deficitul comercial la făină a ajuns astfel la 33,6 milioane de lei. Prețul mediu de import a constituit 7,69 lei/kg, cu aproximativ 45% mai mare decât media de export, de 5,30 lei/kg.

Rija explică această diferență prin structura diferită a produselor comercializate. Moldova exportă în principal făină în vrac sau în saci mari, destinată clienților industriali, în timp ce importă mai ales făină ambalată în cantități mici, destinată comerțului cu amănuntul. Marca, ambalajul, caracteristicile produsului și condițiile de livrare contribuie la diferența de preț.

Economistul subliniază că diferența de 45% nu poate fi interpretată drept un profit pe care morile locale l-ar putea recupera simplu prin ambalare, însă arată existența unui segment comercial cu valoare adăugată mai mare, care ar putea fi dezvoltat.

Ca exemplu, Rija indică modelul Turciei, unde legătura dintre materia primă și industria de procesare pentru export este susținută prin acces la stocuri și mecanisme de piață. Potrivit datelor invocate în analiză, Turcia a exportat în 2025 aproximativ 2,34 milioane de tone de făină, în valoare de 871 de milioane de dolari, iar pentru 2026 este evocată o posibilă creștere spre 3 milioane de tone.

Pentru Republica Moldova, cheia ar fi dezvoltarea întregului lanț: grâu cu proprietăți constante, stocuri finanțabile, utilaje eficiente, contracte stabile de vânzare, transport predictibil și o legătură mai bună între fermieri și procesatori.

La un consum orientativ de 1,3–1,35 tone de grâu pentru producerea unei tone de făină, rentabilitatea unei mori depinde de prețul efectiv al materiei prime, randamentul măcinării și veniturile obținute din produsele secundare, precum tărâțele.

Analiza mai arată că România și Israelul absorb împreună peste 99% din exporturile moldovenești de făină, ceea ce demonstrează că procesatorii locali au deja acces la piețe externe. Totodată, pe piața internă, estimată la circa 230.000 de tone anual, importurile de 25.000–30.000 de tone reprezintă un segment pentru care producătorii locali ar putea concura mai agresiv.