Ministra Agriculturii, trezită după 100 de zile! Se chinuie să afle problema formării prețului uleiului

03 Mart. 2025, 14:41
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
03 Mart. 2025, 14:41 // Actual //  Ursu Victor

Scumpirea unui litru de ulei de floarea-soarelui la 40 de lei a stârnit nemulțumirea consumatorilor, iar ministra Agriculturii, Ludmila Catlabuga încearcă să înțeleagă mecanismul din spatele acestui preț. În cadrul emisiunii „7 zile” de la Cinema TV, ministra a explicat că factorii principali care au influențat majorarea sunt costurile ridicate ale materiei prime și practicile comerciale ale lanțurilor de magazine.

„Cu siguranță, materia primă și semințele de floarea-soarelui, reieșind din secetă, sunt insuficiente, iar prețul actual al acestora, de aproximativ 11,30-11,50 lei pe kilogram, reprezintă în jur de 30% din costul produsului final. Totuși, există și alți factori care contribuie la scumpire, inclusiv retrobonusurile practicate de rețelele de magazine, ceea ce determină prețuri mai mari la raft”, a explicat Catlabuga.

Autoritățile au inițiat discuții cu asociațiile de profil și rețelele comerciale pentru a analiza în detaliu formarea prețului și pentru a solicita justificări din partea acestora. „Vom solicita rețelelor să prezinte o argumentare clară privind creșterea prețului. Este important să înțelegem toate verigile acestui lanț, de la producătorii de materie primă până la produsul final de pe raft”, a subliniat ministra.

Catlabuga a promis un comunicat oficial din partea autorităților pentru a clarifica situația și pentru a căuta soluții care să adreseze problema prețurilor ridicate.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.