Vermutul moldovenesc, noul brand de export care toarnă milioane în economie

Republica Moldova a reușit să surprindă din nou scena economică internațională, devenind al șaselea cel mai mare exportator de vermut din lume, cu o performanță spectaculoasă înregistrată în anul 2024. Potrivit analizei economistului Veaceslav Ioniță, exporturile de vermut ale țării noastre au atins valoarea de aproape 44 de milioane de dolari, 99% din acest volum fiind livrat pe piața Statelor Unite ale Americii.

„Noi i-am descoperit pe americani. Americanii ne-au descoperit pe noi”, afirmă economistul, subliniind că acest produs – o băutură alcoolică pe bază de vin și plante aromatice – este fabricat în întregime în Moldova și nu este un reexport.

Dacă până recent volumul exporturilor de vermut era modest, de câteva sute de mii de dolari anual, în special prin piețe precum Kazahstan și Belarus, din 2023 Moldova a găsit o nouă piață strategică – SUA. Iar în 2024, produsul a explodat ca valoare și importanță economică.

În contextul în care doi ani consecutivi exporturile totale ale Republicii Moldova au fost în scădere, creșterea livrărilor către SUA a fost o excepție notabilă. „Secretul era simplu: vermutul. Mai mult de jumătate din ce am exportat în SUA înseamnă această băutură”, notează Ioniță.

Cu o cotă de 6% din piața mondială a vermutului, Moldova se clasează imediat după giganți tradiționali precum Italia, Franța și Spania. Iar dacă ritmul actual se menține, cu un efort minim, țara noastră ar putea ajunge în top 4 exportatori mondiali.

„Nasc și la Moldova oameni”, concluzionează Veaceslav Ioniță, sugerând că această realizare nu este doar o întâmplare, ci dovada că în sectorul agroalimentar și al băuturilor cu valoare adăugată mare, Moldova are potențial real de competitivitate globală.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#vermut #export #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță susține că autoritățile trebuie să vorbească deschis despre situația finanțelor publice și să recunoască faptul că Republica Moldova a trăit „pe datorie” în ultimii șapte ani.

În cadrul emisiunii „Contrasens” de la publicația Ziua, Ioniță a criticat mesajele potrivit cărora noile politici fiscale ar reduce povara fiscală pentru cetățeni, calificând astfel de afirmații drept „propagandă ieftină”.

„Oameni buni, nu confundați economia cu propaganda ieftină. Guvernul trebuia să iasă în fața societății și să spună lucrurilor pe nume”, a declarat economistul.

Potrivit acestuia, din anul 2020 și până în prezent, statul a cheltuit cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat, acumulând datorii semnificative pentru a acoperi cheltuielile publice.

„Noi am trăit ultimii șapte ani pe datorie. Am cheltuit cu 100 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat. Asta veșnic nu poate fi”, a afirmat Ioniță.

Economistul a atras atenția și asupra costului tot mai mare al datoriei publice. Potrivit acestuia, doar pentru plata dobânzilor statul alocă anual peste șase miliarde de lei, sumă care depășește de trei ori fondul rutier.

„Plătim numai dobânzi acum, peste șase miliarde de lei. Cel mai mult plătim băncilor din Republica Moldova, peste patru miliarde de lei”, a precizat el.

În acest context, Ioniță consideră că deficitul bugetar planificat pentru anul curent, de aproximativ 21 de miliarde de lei, nu mai poate fi susținut pe termen lung și trebuie redus.

Economistul susține că autoritățile ar trebui să înceapă prin eficientizarea cheltuielilor publice, inclusiv prin eliminarea risipei din întreprinderile de stat și prin îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice.

„Am putea optimiza în jur de patru miliarde de lei la capitolul cheltuieli. Dar dacă acest lucru nu este suficient, atunci Guvernul trebuie să spună sincer că majorează povara fiscală pentru a crește veniturile bugetare”, a declarat Ioniță.

El a subliniat că problema nu este existența impozitelor, ci modul în care acestea sunt colectate și utilizate. El compară politica fiscală cu administrarea unui pom fructifer, unde statul trebuie să găsească cea mai eficientă metodă de a colecta resurse fără a afecta dezvoltarea economică.