Construcțiile, locomotiva economiei! Volumul de lucrărilor s-a majorat cu 37% în nouă luni

În trimestrul III 2025, volumul lucrărilor lucrărilor de construcție executate a crescut cu 40,2% față de trimestrul III 2024, în prețuri comparabile. Tendința de creștere se menține și la nivelul perioadei ianuarie–septembrie 2025, când indicatorul a înregistrat o majorare de 37,3% comparativ cu aceleași luni ale anului precedent, arată datele Biroului Național de Statistică.

Creșterea din trimestrul III se datorează avansului tuturor categoriilor de lucrări: întreținerea și reparațiile curente au crescut cu 30,9%, reparațiile capitale cu 38,1%, iar lucrările de construcții noi cu 52,5%. Singura categorie în scădere a fost cea a altor lucrări, precum demolările și amenajarea terenurilor, care s-a redus cu 17,7%.

Pe tipuri de obiecte, dinamica este la fel în creștere la: lucrările la clădirile rezidențiale au crescut cu 26,7%, cele la clădirile nerezidențiale cu 56,6%, iar construcțiile inginerești cu 41,7% față de trimestrul III al anului trecut.

În perioada ianuarie–septembrie 2025, structura lucrărilor arată o majorare de 37,1% la întreținere și reparații curente, de 37,6% la construcțiile noi și de 42,9% la reparațiile capitale. Alte lucrări de construcții au scăzut ușor, cu 1,6%.

Pe obiecte, lucrările executate la clădirile rezidențiale au crescut cu 24,8%, la clădirile nerezidențiale cu 52,4%, iar la construcțiile inginerești cu 37,2%. BNS notează că evoluția pozitivă reflectă un ritm susținut al investițiilor în proiecte rezidențiale, comerciale și de infrastructură la nivel național.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#lucrari #majorare #construcții

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.