Exportatorii de fructe acuză blocaj la frontiera UE: Nu avem cote, pierdem zeci de mii de euro din cauza birocrației

Exportatorii moldoveni de fructe se confruntă din nou cu un blocaj administrativ la exportul către Uniunea Europeană, după ce noile cote de export la fructe pentru 2026 nu au fost încă activate, deși anul a început de aproape două săptămâni. Informația a fost confirmată pentru BANI.MD de Victor Cazacu, directorul companiei Pro Inedit SRL, unul dintre marii exportatori de fructe.

„Iar nu avem cote de export la fructe. Nu a fost introdus noul contingent”, a declarat Cazacu, care a explicat că problema lovește direct exporturile de mere, struguri și prune către România și UE.

Potrivit acestuia, lipsa contingentelor înseamnă taxe vamale mai mari la intrarea în UE, ceea ce duce imediat la scăderea prețurilor de achiziție în Moldova. „La mere prețurile vor scădea cu 15%”, avertizează exportatorul, care susține că pierderile la fiecare camion exportat se ridică la 1000 de euro.

Cazacu spune că firmele nu au nevoie de notificări oficiale pentru a simți efectul: „Noi vedem pe banii noștri, achitați în vama română”.

Exportatorii afirmă că au avertizat autoritățile încă de la 1 ianuarie, dar nu s-a făcut nimic. „Ei au fost anunțați exact din 1 ianuarie de către noi. Nu s-a făcut absolut nimic”, susține Cazacu.

Vineri, reprezentanții Ministerului Economiei i-au comunicat că demersurile către UE au fost trimise abia săptămâna trecută și că „se așteaptă răspunsul”.

„Exact așa a fost și cu prunele, nu au făcut nimic”, spune exportatorul.

Blocajul deja produce pierderi financiare. „Eu personal am pierderi de 10.000 de euro doar din taxe”, afirmă Cazacu.

El acuză lipsa totală de planificare din partea Guvernului: „Asta trebuia prevăzut din timp. Și noi trebuia să fim informați de stat, nu eu să alerg după informații”.

În lipsa contingentelor active, exporturile moldovenești intră pe piața UE cu taxe integrale, ceea ce le face mai scumpe și mai puțin competitive față de producția locală sau de alți furnizori.

Exportatorii avertizează că situația va lovi direct și fermierii, deoarece costurile vamale vor fi transferate înapoi în prețul de achiziție. Primele efecte sunt deja vizibile: prețurile la mere ar putea scădea cu cel puțin 15%.

Anterior cota de export la mere în UE este de 50 de mii de tone, 61 de mii de tone la prune și 40 de mii de tone la struguri. Chiar exportatorul susține că aceste cote sunt mici în comparație cu recolta pe care o au fermierii moldoveni. „De exemplu, în acest an recolta de mere a fort de 300 de mii de tone or, cota de export este doar 5o de mii de tone”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#fructe #export #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.