Companiile rusești trec la „sărăcia tactică”: bonusuri tăiate și înghețarea salariilor pe fondul crizei economice

Companiile din Rusia au început să renunțe la indexarea salariilor și să reducă bonusurile pentru angajați, chiar și în lipsa unei deteriorări a indicatorilor financiari, relatează RBC. Potrivit sursei, tot mai multe firme adoptă modelul de „sărăcie tactică”, invocând agravarea problemelor din economie.

La ședințele de bilanț pentru anul 2025, angajatorii le transmit angajaților necesitatea de a „strânge cureaua”. Aceștia invocă majorarea poverii fiscale, inflația, lipsa rezervelor financiare, dificultățile de desfacere și presiunile din partea furnizorilor, avertizând că majorări salariale nu sunt de așteptat.

Un exemplu a fost oferit de Alexei Cihaciov, managing partner al agenției HR A2, care a relatat cazul unei fabrici cu circa 2.000 de angajați din Districtul Federal Central. Potrivit lui, la final de an proprietarii au anunțat înghețarea indexării salariilor din cauza creditelor scumpe și a creșterii prețurilor, deși compania a stabilit un record de producție și și-a majorat veniturile. Modelul „sărăciei tactice” este aplicat și de una dintre marile rețele de servicii din retail, mai spune Cihaciov.

Experții avertizează însă că astfel de măsuri de economisire pot avea efect invers: scăderea productivității sau plecarea angajaților demotivați pot duce, în final, la creșterea costurilor pentru companii.

Cu toate acestea, în 2026, mediul de afaceri va continua să reducă cheltuielile de personal, notează Vedomosti. Potrivit Annei Ovchinnikova, director executiv senior pentru atragerea talentelor la Sber, recrutările în masă vor fi înlocuite de ocuparea punctuală a pozițiilor-cheie, pentru creșterea eficienței și reducerea costurilor operaționale.

Profesorul Alexandr Safonov, de la Financial University under the Government of the Russian Federation, consideră că optimizarea se va face prin creșterea presiunii asupra angajaților. În opinia sa, companiile vor încerca să înlocuiască personalul mai scump cu angajați dispuși să muncească mai mult pentru salarii mai mici, în special la nivelul managementului mediu.

Safonov mai prognozează o transformare structurală a pieței muncii, cu extinderea muncii „la negru” și a relațiilor informale, inclusiv înlocuirea angajaților permanenți cu lucrători independenți sau PFA. Astfel, spune el, businessul va încerca să compenseze creșterea taxelor pentru a menține veniturile angajaților cel puțin la nivelul actual.

Din 2026, cota TVA a fost majorată de la 20% la 22%, iar plafonul de venit pentru aplicarea regimului simplificat de impozitare a fost redus de la 60 de milioane la 20 de milioane de ruble.

În decembrie, Institute of Economic Forecasting of the Russian Academy of Sciences a avertizat că în anii 2024–2025 s-au materializat toate riscurile-cheie pentru economia Rusiei — de la deficitul de forță de muncă și decalajul tehnologic, până la scăderea veniturilor din export și creșterea poverii militare. Combinația dintre constrângerile bugetare și rata-cheie ridicată „prefigurează o deteriorare a situației economice în 2026”, au concluzionat experții.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#saracie #companii #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.